Mie imi plac povestile

Imi plac povestile simple, scrise sau rostite bland.  Acelea care intra tip-til in sufletul meu, dar care raman acolo.

Sunt povesti pe care nu le izgonesc in furtuna. Ele nu incomodeaza umblarea mea si nu perturba linistea cerului senin.

Cand le aud incep sa tac in mine. Nu-mi mai vorbesc si nu ma mai aud. Nu mai pot sa-mi stapanesc ochii si mi umezesc obrajii.

Caut o batista in buzunar …dar nu o gasesc. De-atata impietrire nu mai e la moda sa porti batista in buzunar. Lacrimile vin rar, pier repede.

Atunci ma sterg cu coltul de la maneca si tusesc inecat.

Vorbesc deseori despre povestea micului print, despre Momo….

Imi plac povestile cu pustnici, cu oameni ce s-au jertfit pentru altii, cu oameni ce fac din suferinta lor fereastra catre Vesnicie.

Imi plac povestile cu caini (de cand o am pe Krista).

Imi plac povestile cu copii. De copii nu ma pot satura…Transparenta lor ma opreste in loc.

Imi plac povestile de dragoste….

Azi las aici o urma dintr-o poveste de dragoste. O poveste scrisa si rostita bland. A intrat tip-til in sufletul meu si ramane aici. Nu vreau sa o izgonesc in furtuna. Ea nu perturba linistea cerului senin. Cand am privit-o am tacut in mine. Nu mi-am stapanit ochii, mi s-au umezit obrajii….M-am sters cu coltul de la maneca….

Va multumesc Adriana si Dacian pentru povestea voastra de iubire!