Ne-am trezit cu zapada si frig…
In casa era cald. Un om din satul vecin ne-a curatat hornul. Soba da caldura. Lemnele pocnesc in ea..
Un dor de cele lasate mi-a strapuns gandul. Am plans ca un copil….M-am oprit dupa o vreme. Nu am vrut sa tulbur minunea din mine.
Imi era dor de oameni, de strazi, de Krista, de tot…
Nu stiam ce caut aici. As fi vrut sa fug catre cele dragi….
Dragostea sotului meu, dealurile din jur, oamenii si soarele mi-au vindecat incet din dor….
Azi..simt ca am aripi noi….
Firea cere confortul de la oras. Sufletul gaseste aici din Creator. Intr-o forma noua…diferita..sfanta…
El ne pazeste casa. Nu ne inchidem cu lacate si chei. El ne pazeste casa si inima….
In noapte, cand somnul nu vine, El ne linisteste cu psalmi…
In mana Lui am pus si soarecii …In mana Lui stau toate in siguranta. Nimic nu are putere sa le tulbure.
Azi..am gatit pt prima oara pe soba, cu lemne…
Azi aripile noi prind forma…
Suspinele si hohotele de ras nu mai sunt straine de El. Intunericul nu poate birui lumina.
Dealurile stau colorate sub soare, azi….
La tara miroase a cartofi copti pe plita, sub o tapsie veche…
La tara se aud glasurile nucilor si a merelor inghetate…
Andreea Stanciu 
daa 🙂
am facut si eu parte din acest „azi” binecuvantat 🙂 cand m-ai sunat
toate su trecut de ieri.. azi e soare Andree…
ti-am zis ca va fii bine… ti-am zis ca dorul de altele va fi inlocuit de dorul adanc albastru de Cer
te imbratisez…
abea astept sa te revad..
sa ne facem poze cu zambetul tau 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoase poze 🙂 Imi aduc si mie aminte de copilaria petrecuta la tara..
ApreciazăApreciază