Daca cauti linistire pentru sufletul tau, cauta linistirea in locuri ca acestea…unde sfintenia pluteste si unde lumina ramane lumina…
Imi pare Doamne, ca locuiesti in fiecare colt al acelei incaperi. Si imi pare ca oricat de intuneric ar fi, teama nu poate sa fie acolo. Ea nu-si gaseste locul in toata tihna aceea…Ieri, am fost in vizita la John. Poate il stiti unii dintre voi. Poate altii il veti stii curand…Poate unii il veti cunoaste dincolo…dincolo de timp.
„Andreea, eu nu duc o viata normala aici.” …cand mi-a spus asta se referea la lucrurile cu care noi, majoritatea, suntem atat de obisnuiti incat am crede ca fara ele nu se poate trai.
John nici nu cred ca ar vrea o viata normala. El e atat de fericit si multumitor pentru ce are…. A spus ca a obosit sa alerge dupa cele ale lumii. Acum are nevoie de odihna.
John se odihneste pictand, ascultand colinde, hranind pasarelele cu miez de nuca, plimbandu-se, citind, cantand, mergand 8 km pana la magazin si venind 8 km inapoi..pe jos… John pretuieste lucruri ce noi nici nu le mai vedem, de-atata confort…
Cu gandul la el plang din nou…
Ma doare cateodata faptul ca nu stiu sa vorbesc mai bine engleza, sa pot exprima tot ce simt in prezenta lui.
Eu stau si ascult tacuta cuvintele lui.
El s-ar putea sa nu stie cat il pretuiesc…Mi-e teama sa nu plece intr-o zi fara sa stie sfintenia ce o vad in el…Si totusi..poate fara sa o stie ar pleca mai smerit, mai sfant.
El nu stie cat pretuiesc mainile lui, cele 4 pahare, painea prajita, nucile, cartile, ochelarii, radioul, mierea, jucariile, patul, hainele insirate pe sfara, lumina palida, papucii de casa, straita….Iar voi, cei care stiti…nu stiu daca ar trebui sa-i spuneti…
Pe masa lui era o carte cu colinde pentru copii. Mi-a spus ca mi-o va darui, sa-i cant copilului de acolo….Ieri ne-a cantat el. Ce bine ca minunea din mine poate auzi acum! Cred ca s-a linistit inima in ea la auzul vocii lui. Stateam toti 4 si minunea din mine…in jurul lui…si ascultam…
oana….(prietena mea draga..care a coborat dealul pe o sanie…)
radio-ul, jucariile, cartile, paharele, ochelarii…
oana si antoniu…ascultand-l pe john
cantec ce are putere sa sfarame orice granite…
Andreea Stanciu 
de as avea si eu asemenea oameni in preajma viata mi-ar fi mai usoara lupta nu ar fi atat de crancena si sufletul ar fi mai vesel…STIU DOAMNE ca existi si multumesc pt ca pamantul nu e (numai pt oameni destrabalati) gol ci traiesc in el minunatiile TALE…TE IUBESC DOAMNE FIE MIE DUPA VOIA TA
ApreciazăApreciază
Multumesc Andreea. Eu vin pe blogul tau in cautare de pace. Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te umple de pacea Lui in fiecare zi.
ApreciazăApreciază
LIPSA TRAIRII ORTODOXE – un interviu cu Klaus Kenneth
Interviul de exceptie a fost realizat in exclusivitate pentru Radio Romania Actualitati si a fost difuzat in cadrul Emisiunii: Luminile Noptii, in data de 3 Ianuarie 2010.
http://alleccssa.wordpress.com/
ApreciazăApreciază
de unde e fratele acela?
ApreciazăApreciază
e american, dar de vreo 15 ani locuieste in Romania, intr-un sat 🙂
ApreciazăApreciază