Sub rasaritul soarelui…

Sub rasaritul soarelui se aud de departe si de aproape cocosii. Isi incep cantecul inalt de la primele ore..si ne trezesc pe noi, cei ce locuim satul.

Primii pasi in lumina zilelor sunt adesea inghetati. E un frig ce patrunde trupul abia trezit si il invioreaza pentru o alta zi, pentru noi intamplari. E diferit frigul de la sat…

Dimineata, cand deschid usa, ma izbeste un aer curat si tare. Indata ce am privit in jur, ma simt alintata de minunile Creatorului meu. Unicitatea zilelor e evidenta! Alte culori, alte temperaturi, alte fiinte in jur….

Experientele ce le traiesc in bratele satului sunt deosebit de frumoase, de naturale, de vii. Sunt tot si tot mai frumoase, mai naturale, mai vii!Pot vedea cu usurinta minunea de a trai o noua zi sub protectia Celui ce a spus „Sa fie…” si a fost.. a fost lumina si intuneric, au fost luminatori pe cer, au fost pasari, taratoare, pesti…au fost ape si uscat.

Daniel obisnuieste sa faca plimbari pe dealurile din apropiere. Merge kilometrii intregi…si vede lucruri ce ne imbogatesc trairea: caprprioare ce alearga, vulpi ce-si cauta hrana, fazani..vede padurea si vede toata intinderea ce o poate cuprinde, imbracata mereu altfel.

Aici, la sat, imi par mai vizibile binecuvantarile ce vin de sus. Aici e timp sa stam impreuna, sa vorbim, sa radem, sa ne jucam…E timp sa fim cu adevarat. Aici e timp pentru citit, pentru metitat la cele de sus!