Dragul meu Rafael, cand e soare toate florile zambesc catre senin! Minunea mea draga, cand e soare, in poala cerului canta toate pasarile!
Iti scriu randurile acestea purtand in suflet bucuria Soarelui…
Sunt randuri in care vreau sa iti vorbesc despre soare si Soare, despre mult soare si iar soare…
Cand vei putea patrunde aceste randuri as vrea sa fie soare! Pentru tine visez la soare, doar la soare! Pentru mine, tu meriti stralucirea fara sfarsit…
Cand vei stii sa patrunzi aceste randuri iti voi povesti despre mrejele ce au vrut sa fure sufletul meu cand tu ai venit. Atunci vei vedea clar biruinta luminii…Acum stiu clar ca ce e daruit Soarelui nu are sfarsit…:)
Vreau sa stii ca in Mainile ce te-au modelat salasluieste lumina. Acolo nu e nici o umbra! Acolo se impleteste atat de clar lumina, incat nici o picatura de intuneric nu are loc.
Ai venit de curand in aceasta lume. Esti inca imbracat in soare :)…tu stralucesti pentru noi. As vrea sa asez toate cuvintele create la portile sufletului tau, sa nu se poata furisa intunericul niciodata. E cu neputinta acest lucru…Intunericul cauta sa te fure. Rafael, tu stai drept! stai drept catre soare! …vei avea mult de castigat.
Ti-am scris si altadata sa nu te temi. Iti repet si azi…Nu te teme. Esti inconjurat de ingerii luminii.
Acum lasa-ma sa visez pentru tine…:
cand e soare, se nasc fluturii…
cand e soare, ingerii se coboara ca sa ne arate nevazutul…
cand e soare, caprioarele alearga fara teama…
cand e soare, lumina cerne stralucirea peste noi…
cand e soare, biruinta se aseaza bland in noi…
Stai drept Rafael, drept in Soare!
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns