Te privesc (2)

Te privesc cum alergi prin camera..dintr-o parte in cealalta. Esti plin de bucurie…ti se aude rasul printre notele melodiei ascultate de mine…alergi ca si cum ai dori sa apuci luna de mana, ca si cum ai vrea sa treci peste fiecare stea…ca sa birui noaptea…alergi fara sa ametesti…Poate totusi ai ametit un gram, dar ascunzi asta perfect, printre urmatorii pasi ai alergarii…

Te-ai oprit in dreptul meu, ca sa tusesti de trei ori…si ti-ai continuat jocul….

Poate in mintea ta se tes povesti cu cai zburatori si trenuri fara sfarsit…poate fiecare pas e o alta litera care se adauga unei mari povesti…Niciodata nu voi intelege intru totul minunea de a te avea langa mine…

Cu ceva timp in urma ai venit langa mine si m-ai strigat linistit „mami, mami, mami” si eu am inceput sa plang. Am avut una din acele revelatii pe care le are o mama cand puiul o striga. Sunt scurtele licariri care ma trezesc dintr-o  adormire a fiintei mele (aceeea de a trai fara sa traiesti)….Mi-as dori sa te inteleg mai bine…

Azi mi-am amintit brusc ca in mine ai fost modelat….

Ce taina! O, ce mare taina!