Trei frunze crem cazute intr-un univers visiniu, legate de cuvinte cu canepa sau cu o panglica crem…
Cele 120 de bucati pornesc la drum…sa-si caute popasul. Fiecare va deveni martora unei povesti. Eu plec cu fiecare din ele si totusi raman.
Ma bucur sa pot ajunge prin ele in atatea case…culegand nemurirea in poale. Caci fiecare suflet ce va lua in maini invitatiile mele traieste vesnic. Si atunci cum as putea sa nu iubesc munca mea?
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns