Din dorinta de a adapa sufletul meu din cele nevazute am deschis o carte scrisa de Traian Dorz.
Voi scrie si aici o parte din fragmentul care s-a potrivit formei mele…o parte din ceea ce m-a imbracat si imbarbatat.
Lucrurile frumoase se impartasesc…
„Nu-mi ramane in urma, suflete al meu,
nu te uita inapoi,
nu te aseza nici sa te odihnesti.
Mai alearga, mai imbarbateaza-te!
Strange-ti centura pe mijloc si coiful pe cap,
strange-ti bine scutul
si tine-ti mai strans sabia in mana obosita;
si, daca porti un steag, inalta-l si mai sus;
si, daca duci o solie, apar-o si mai cu indrazneala.
Nu te opri pana le vei depunde lapicioarele Domnului, Acolo Sus, la El. ”
Din cartea Rasplata Ascultarii de Traian Dorz
Andreea Stanciu 
frumos indemn! as vrea sa comit indiscretia de a te intreba de ce confesiune esti?
ApreciazăApreciază
sincer, nu ma simt ca apartinand unei confesiuni anume….vreau cu tarie sa cred ca apartin Cerului…
mergem la o biserica baptista dar suntem ortodocsi…am mers o vreme si la Oastea Domnului…
pentru mine confesiunea e ceva tare lumesc, cred ca dincolo de ea se ascunde esenta….
in loc sa ne apropie credinta in Dumnezeu, ne despart numele…
oricum…e o poveste lunga aceasta, lunga in sufletul meu…
totusi cred cu atrie ca e foarte important sa mergi la o biserica, sa faci parte dintr-o comunitate
ApreciazăApreciază