In seara aceasta Rafael statea in pat. Eu lucram ceva la masa…
Se aude un mic buf, apoi:
– Mami, m-am lovit la cap.
– Imi pare rau Rafael!
– Multumesc, mami!
– Pentru ce imi multumesti?
– Pentru ca iti pare rau, pentru asta multumesc!
L-am privit lung… cu uimire …
De nu ne vom face ca acesti mici copilasi…
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns