De ce imi port copilul…

Experienta de azi m-a provocat sa scriu acest articol.  Nu simteam pana acum nevoia sa motivez  de ce in unele zile il iau pe Rafael in port bebe si merg cu el asa…desi el are aproape 13 kg si eu 46. El e lung si eu am doar 1,58 m inaltime.

Toata vara am fost nemultumita de faptul ca nu petrec suficient timp cu el. Mi-am regandit viata si prioritatile si am luat noi decizii…ca sa ii dau mai mult timp, cat mai mult!

A venit toamna si am mai mult timp liber. Asa se face ca nimic nu ma grabeste si astfel nu port povara de a grabi pe altii. Ma plimb cu Rafael, am timp sa stau 20 de minute sa privesc o gaura intr-un gard pentru ca el isi doreste asta, am timp sa il iau cu mine in bucatarie si sa gatim impreuna (fara pic de gluma! are 2 ani si 4 luni si ma ajuta cu adevarat…taie dovleceii, castravetii cubulete cu un cutit de plastic, framanta aluatul impreuna cu mine, isi pune mancare in farfurie, spala vasele mai mici, uda vlastarii, ii taie cu forfecuta,..), am timp sa fac curatenie cu el, sa ii spun povesti, sa ii raspund la intrebari, sa il ascult, sa il mangai, sa ii explic…sa il las sa aleaga fara sa impun cu furie niste reguli (uneori absurde).

Am timp si putere (slava Domnului) sa il port uneori in brate, aproape de inima mea, aproape de respiratia mea, ..sa ii vorbesc soptit, sa il adorm cantandu-i la ureche despre Isus, despre dragoste…pe strazi, prin frig..ocrotiti de o lumina blanda in care Dumnezeu isi pune Puterea.

Rafael nu prea doarme la amiaza. Uneori vara il adormeam in carucior, imi parea mai comod. Acum e frig..il cuibaresc in port bebe si il adorm asa. Nu mereu..As face asta mai des dar cateodata nu am timp. O fac pentru el si pentru mine. Ador sa il privesc atipind in palmele mele dupa ce si-a epuizat intrebarile, sa il aud rasufland usurat, sa il simt abandonat in bratele mele. Atunci ma simt Mama, atunci simt ca truda mea e pentru ceva ce poarta vesnicia in fiecare celula a sufletului.

Imaginati-va ca intr-un moment din acesta, de intimitate cu fiul meu, de bucurie ca am timp sa il port (constienta de faptul ca el creste si ca nu mai pot face asta mult timp) intalnesc trei persoane. Doua dintre ele urcau impreuna pe strada mea si exclama cu putere „rusine, rusine!” inspre Rafael. Rusine? de ce rusine? „rusine ca stai la mama ta in brate asa baiat mare si ca nu mergi singur”…Aceasta replica vine dupa cateva ore in care am alergat si am mers cot la cot cu el. Am spus doar atat:”noua nu ne e rusine!” Am incercat sa nu fiu rautacioasa…Putin mai jos intalnesc o mama. O respect…a crescut multi copii. Ea imi spune „de ce il duci asa?”. Eu raspund: „ca sa il adorm”. Ea continua: „Nu asa trebuie sa faci. Daca il inveti asa doar sa va vrea. Trebuie dragoste cu masura. Copilul trebuie sa stie sa stea singur, sa inteleaga ca nu ai timp de el, sa asculte.” Cred ca are dreptate si respect felul in care a ales ea sa isi creasca copiii, dar in ceea ce tine de mine, de structura mea..NU cred ca asta e solutia!

Cred cu tarie ca dragostea nu are masura.  Cred ca acolo nu se cere masura….

Cred si vad cu ochii mei ca iubirea mea si rabdarea mea il disciplineaza pe Rafael mai mult decat orice nuia, decat orice cuvant dur, decat orice manie varsata peste el.

L-am purtat mult (nu destul) si e independent, nu vrea mereu in brate dar stie ca bratele sunt acolo pentru cand are nevoie. Incerc sa il incurajez desi nu imi vine natural. Natural imi vine sa zic: „ai grija! o sa cazi! nu poti!”…Ma educ sa il incurajez, sa il ascult, sa il inteleg.

Stiti cand e Rafael obraznic, rebel, rautacios? Cand sunt eu asa!

Stiti cand daruieste cu drag din ale lui? Cand eu fac asta cu ale mele!

Stiti cand imbratiseaza, zambeste, explica cu rabdare cand nu ii convine ceva? Cand eu sunt asa!

Stiti cand trantaste lucruri, cand vorbeste dur, cand loveste? Cand ma vede pe mine ca fac asta!

Nimic nu ne educa copiii mai bine decat iubirea, rabdarea, propriul exemplu. E absurd sa am asteptari mai mari de la el decat de la mine. E incorect sa pretind de la el sa fie altfel decat sunt eu. Inainte de cuvintele mele sunt faptele mele, pasii mei, cararea pe care o croiesc inaintea lui si pe care el o urmeaza  natural. Asa suntem creati..sa urmam pasii celor de langa noi, sa imitam.

Am mai scris ca il vreau pe Rafael prieten al nostru. Vreau sa simta ca il iubim! Aceasta e calea pe care o consider cea mai inteleapta in momentul de fata. Calea Iubirii!

Rafael e cea mai puternica dovada in momentul de fata! Ce e el si ce devine el in fiecare zi imi dovedeste ca nici o cale nu e mai buna decat Calea Iubirii, jertfa fiecarei zile, iertarea mai mult decat pedeapsa.

Ce har! …toate ma conduc si imi arata ca Dumnezeu inainte de orice e Iubire!

PS: Cand am spus ca Rafael face asa multe prin casa nu am spus-o ca sa il laud pe el ca fiind un copil mai special sau mai capabil decat altii. Cred ca orice copil sanatos poate face aceste lucruri. Activitatile cu copiii nostri nu se rezuma la jucarii si parc. A implica copiii in munca ta face viata ta mai usoara si ceea ce faci nu devine o piedica in a petrece timp cu copilul ci o alta oportunitate. As vrea sa indraznesc sa il implic in si mai multe lucruri pentru ca mi s-a dovedit ca ai nostri copii sunt capabili de mult mai mult decat credem noi.

Sper ca cei pe care i-am fotografiat vara aceasta nu s-au suparat prea tare ca  l-am dus si pe Rafael la sedintele foto. 🙂

12 gânduri despre „De ce imi port copilul…

  1. Ce frumos Andreea..sa stii ca si eu azi cand te-am zarit pe strada fiindca erai in fata mea nu mi-am dat seama ca esti cu Rafael..numai cand la un moment dat vad doua picioruse..si apoi ne vedem…in gandul meu asa somnoroasa cum eram ma gandeam…,,ce putere pe tine sa il mai porti cu marsupiu fiind atat de mare”..dar apoi mergand pe drum incolo fugindu-mi gandurile tot la tine mi-am zis,,putere avem mai mult decat avem nevoie atunci cand cerem” deci eu una am apreciat plimbarea voastra si modul cum ai incercat sa il adormi…acest lucru chiar daca nu iti dai seama pe moment va apropie mai mult unul de altul..sa il tii langa inima ta mereu, sa vada Rafael ca de acolo vin izvoarele nesecate de iubire…asta va aprecia la tine pe viitor modul cum i-ai vorbit, cum v-ati jucat, cum ati petrecut timpul pe care Domnul vi l-a dat ca sa fie al vostru..asa ca fiecare minut conteaza ptr el…tu doar sa ai grija sa fie un minut special..ca de restul se ocupa Domnul..va doresc o seara placuta, impreuna cu o imbratisare calda.

    Apreciază

    1. Multumesc Diana pentru sinceritatea ta! Si da, puterea Lui e mare, nespus de mare. Cred ca El e de fapt puterea mea de-al mai purta pe Rafael:)

      Apreciază

  2. cat de frumos ai scris Andreea, esti asa o persoana cu suflet bun Rafael o sa creasca sanatos atat fizic cat si mental si spiritual. Eu am avut o relatie rece cu mama mea ea a stiut sa faca educatia doar cu reguli stricte fixe si mai mult i-am stiut de frica toata copilaria si adolescenta drept pr care acum sunt o pets foarte introvertita si pot sa spun ca niciodata nu am iubit-o pe mama doar am respectat-o, cred ca i-au lipsit exact calitatile astea pe care le ai tu acum ca mama a lui Rafael: iubirea, blandetea, rabdarea, nevoia de a fi aproape de copilul tau..nu doar sa ii spui ca gaseste mancare in frigider ci sa-l intrebi cum ii merge…dc are ceva pe suflet… daca vreodata voi avea copii stiu sigur ca imi doresc sa ii cresc asa cum o faci tu cu Rafael… Ma bucur cand primesc noutati de la tine in inbox. Te imbratisez, suflet frumos.

    Apreciază

    1. Mereu imi umplii clipele de cuvinte frumoase, de motive sa merg mai departe cu acest blog, de dragul oamenilor ca tine. Multumesc Ella! Doamne ajuta sa fie asa, sa creasca Rafael sanatos. Cat despre mine…nu sunt nimic fara El. Slava Lui pentru toate!

      Apreciază

  3. Habar n-am de ce pana acum nu ti-am lasat vreun semn la insemnarile tale…Cu toate ca, stii bine, rezonezi atat de fidel uneori in mine :). O fac acum…pentru ca dumirirea si asezarea aceasta a gandurilor a calatorit efervescent de ceva vreme si in mine. Cat de frumos te-ai lasat modelata de El si nu in ultimul rand de Rafael!Cat de desavarsita e clipa cand ne stim opri,respira,privi…Oricum, cel mai consevent si cu adevarat sublim „parentit atasat” il face cu noi doar Dumnezeu :)..asa ca micile- mari scapari ,venite dintrun „firesc” bolnav adanc scrijelit in noi, sunt doar trepte 🙂 . Sunteti asteptati…Spreram la o sambata blanda si calda 🙂 rada

    Apreciază

    1. Mi-e bine sa te stiu aici, sa gasesc farame din tine pe paginile acestui blog (jurnalul meu deschis spre lume). A fost asa calda aceasta zi de vineri alaturi de voi…si soarele a sezut atat de bland peste satul vostru…Multumim!
      Inseamna asa de mult prietenia cu tine! sunt nespus de fericita ca Dumnezeu a lucrat la sufletele noastre in moduri asemanatoare si parca tot ce traiesti tu imi pare ca am trait sau traiesc si eu (in relatia cu copiii, cu sotii, cu viata). Cand m-a imbratisat Ilinca azi am simtit ca esti si tu acolo, in imbratisare. A fost una din clipele acelea rare din viata in care simti ca intr-un gest s-a concentrat o intreaga istorie.

      Apreciază

  4. Cu drag, oricand! Am invatat multe stand la tara…chiar si prietenia, sau prezenta fizica alaturi a oamenilor dragi…parca pretuieste acum altfel…nu mai mult, ci altfel :).Chiar si darnicia ….lucrurile nu mai au parca aceeasi unitate de masura cum o aveau in corsetul orasului.
    Sa stii ca rar imbratiseaza Ilinca asa…mai ales pe cei ce nu fac parte din cotidianul ei. M-a uimit si pe mine..si m-a umplut de ceva care, cum zici tu, continea si caldura gestului, si uimirea draga a unei intregi povesti :).
    Noi multumim!

    Apreciază

  5. Sunt mama de 7 luni si port in mine cele mai frumoase sentimente de cand Dumnezeu ne-a dăruit-o pe Ruth … Ea e bucuria, soarele, dragostea in cea mai pura forma! Suntem fericiti si inca uimiti de fiecare data cand ne punem la somn si o vedem langa noi… E chiar a noastră!! E puiutul nostru!… Ce vroiam sa spun de fapt e faptul ca si noi am fost si suntem priviti ciudat pentru ca Ruth doarme cu noi, sau pentru ca nu o las sa plângă si fug repede sa o alint… Ma regăsesc in scrierile tale si de cand îți citesc jurnalele ma rog ca Dumnezeu sa te ajute sa scri cat mai mult(pentru ca ma ajuti si pe mine). Domnul sa te binecuvinteze!

    Apreciază

    1. Inteleg atat de bine trairile tale legate de puiul vostru. Ni s-au daruit in casa suflete vesnice si suntem responsabili de felul in care le imblanzim, le crestem.
      Sa te rogi pt asta asa cum ai scris! Fie ca ceea ce scriu sa fie spre zidirea celor ce citesc. Un mare Multumesc pentru deschiderea ta 🙂

      Apreciază

  6. Ai perfecta dreptate, copii nostri nu au nevoie decat de dragoste…si vor creste exact cum trebuie. Trebuie sa ne crestem copii asa cum Dumnezeu se poarta cu noi…muuuulta dragoste, rabdare, intelegere, sprijin…ala e modelul. Faci bine si esti minunata. Eu tocmai te am descoperit, dar constat ca avem multime de ganduri in comun.

    Apreciază

      1. Despre mine…hmmm…sunt MAMA, asta e ceea ce ma defineste. Am doi copii naturali si doi adoptati. Sunt cei mai minunati din lume si ii multumesc Domnului pentru onoarea de a le fi insotitor si indrumator in aceasta scurta si relativa viata pamanteana. Cand nu sunt mama, sunt avocat si incerc, intr-o lume in care meseria aceasta e echivalentul minciunii si hotiei, sa demonstrez ca nu e asa si ca omul inca mai sfinteste locul. Sunt, normal , si sotie a unui om unic, pictor iconar, suflet de artist si senzibilitate de zugrav de chipuri de sfinti. Sunt un om implinit, cu o viata grea pana la limanul de acum, cand ma bucur de o familie minunata si de o viata linistita la umbra dragostei lui Dumnezeu.
        Cam asta ar fi, pe scurt, caracterizarea personajului Luana Stanciu, al carei rol umil il joc in aceasta mica drama numita viata PAMANTEANA.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s