„şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare”

Vin trudită din alergarea mea şi caut să mă odihnesc la umbra Aripilor Tale, într-o dependenţă totală de Inima Ta…Aş vrea sa îmi acordez inima mea la bătăile inimii Tale, să nu îmi fie frică de trecutul meu, să înţeleg că şi acolo erai cu mine…că de fapt durerea mea se scurgea de pe ochii Tăi ca o lacrimă prin care ma învaţai o mare taină.

Lasă-mă Tată să cred că în timp ce eram legată îngerii tăi îmi cântau…ca să nu simt durerea la intensitatea ei reală…deşi îţi mărturisesc că rănile încă îmi sângerează, că sufletul e încă infectat şi caută Raza vindecătoare. Revolta o arunc la poala Crucii. Acolo se va risipi cu adevărat. Sub picurii iertării Tale voi invăţa să-i iert pe cei ce m-au rănit cu ştiinţă sau fără ştiinţă.

Învaţă-mă să mă îndrăgostesc de flori şi păsări, de cerul întins deasupra mea, de glasul copiilor, de nevoia celor suferinzi, de mâna cerşetorilor, de strigătul celo în nevoie. Să alerg…să alerg…de dimineaţa până seara strângând comori pentru Împărăţia Senină ce nu are margini. Învată-mă să nu ma tem…să alerg, să alerg neobosit după cele ce nu se văd şi aminteşte-mi când uit, ca Tu vei avea grijă de ce voi mânca, vei avea grijă de cele ce le voi îmrăca… Ah! cât de frumos îmbraci Tu livezile, dealurile, munţii….Dacă le-aş privi mai des aş înţelege că nu trebuie să mă tem…Ah! ce minunat se hrănesc păsările cerului după zboruri line.

Învaţă-mă să-mi infranez poftele, întărindu-mi voinţa…ancorându-mă în Tine, urmând Paşii Tăi. Aş vrea să înfloresc din Tine. Să fiu într-o veşnică primăvară …să pot arăta cât de frumos eşti Tu şi cât de frumos se înfloreşte în prezenţa Ta. Aminteşte-mi şoptit că biruinţa în lupte vine şi prin înfranarea poftelor, pofte ce pun stăpânire pe noi atât de uşor.

Iată-mă!…Trimite-mă! să fiu lumină pentru casa mea. Aici mi-s luptele grele. Aici se nasc dimineţile mele si apun zilele. Aici înainte de oriunde altundeva…Aici mi se văd şi mi se ştiu căderile. Pentru ceea ce în afara casei am învăţat să-mi pun măşti…bune sau rele..încă le port..încă mi-e teama de transparenţă, de judecată, de indiferenţă.