Am pornit într-o noapte insoţiţi de gândul că Dumnezeu ne va însoţi la plecare şi la venire, cu o dorinţă largă de a petrece timp unii cu alţii, învătând despre Dumnezeu din experienţele ce le vom avea.
Am descoperit comorile pe care marea le aduce, le poartă, le zdrobeşte. Am privit mult, am atins, ne-am bucurat.
Am purtat pe braţe, am lăsat in vânt, am săpat, ne-am îngropat în nisip…am râs, am plâns…am vorbit mult, am ascultat.
Ne-am amintit că suntem ca o umbră, ca un abur. Am cerut şi cerem să ne numărăm bine zilele.
Am sărit, am alergat, am construit, am adormit sub răsărit de lună …şi valurile ne-au cântat fără oprire.
Mi-am amintit că Dumnezeu uimeşte mereu. Mi-am amintit că Dumnezeu dăruieşte mereu. Mi-am amintit că Mâna Lui potriveşte fiecare piesă a lumii (într-un joc menit să aducă slavă Lui).
Am fost păziţi. Nici o urgie nu s-a apropiat de cortul nostru. Am trăit în îmbrăţisări de soare.
Am văzut minuni. Lacrimi au trădat uimirea sufletului nostru la vederea animalelor, culorilor, peisajelor.
Am auzit leul cum rage, păsările, delfinii,…Şi ne-am imaginat splendoarea Cerului.
Am privit oameni diferiţi,
Ne-am odihnit, ne-am sprijinit poverile unii de alţii şi apoi le-am aruncat cu nădejde spre Cer. Ştiam că de acolo se coboară odihna adevărată.
Ne-am concentrat…
la lucruri ce se văd şi la lucruri ce nu se văd
Am fost intâmpinaţi de popasul berzelor ce pleacă, în răcoarea dimineţii.
Ni s-a amintit din nou că nimic nu e la intâmplare, că ceea ce e în jur poartă o amprentă Divină, că totul se mişca cu un scop…că suntem opere ale Marelui Artist.
Am văzut …ah
Am auzit….
Am simţit…
Am primit…
Am căutat….
şi am GĂSIT
„Tu nu pleci niciodată de la mine şi nici o clipa singur nu ma laşi. Tu esti mereu Puterea ce mă ţine, din cel dintâi la cel din urmă pas.”
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns