Scrisoare pentru el

„Dragul meu soț,

Îmi amintesc cu mare bucurie primii noștri pași împreună, prmele discuții (care nu oboseau, care trăiau indiferent de cât de frig sau cald le era trupurilor noastre).

Știu că am devenit fascinată de interiorul tău și ființa mea găsea liniște și odihnă în părtășie cu tine. Poate atunci am descoperit o fărâmă din ambiția ta, din suflarea ta pentru Dumnezeu inainte de orice.

Simțeam pentru prima oară că am lângă mine un om lângă care nu mi-e frică să mor și nu mi-e frică să trăiesc. Erai o adevărată enciclopedie, un dicționar, un om cu potențial…lângă care nu mă plictiseam și pe fiecare zi mi-l aducea nou.

Așa ai rămas și acum…după 6 ani de căsătorie……

……………………………………………..

De mână cu tine am trecut prin cele mai mari văi de până acum. Îți amintești de prima mea psihoză, de prima noastră separare și înstrăinare. Mai ții minte cum ai adus în spitalul de psihiatrie albumul cu pozele noastre ca să mă scoți din universul paralel în care trăiam…și cum m-ai susținut cand învățam să umblu prin viață. Unii se nasc o singură dată. Alții vorbesc de două nașteri. Cred că până la momentul de față m-am născut de 4 ori. Prima oară din pântecele mamei mele, apoi m-am născut pentru Hristos și în alte două rânduri din psihozele prin care am trecut. Îți mulțumesc că mi-ai fost cârjă…și azi pot să umblu pentru că m-am sprijinit  cu încredere pe dragostea, pasiunea și ambiția ta, pe tine, cel care a stat strâns de Dumnezeu.

………………………………………………..

Cred că una din durerile mele e aceea că nu știu să mă supun ție cu o atitudine caldă și plăcută. TREBUIE să devin un alt gen de femeie, care să te sprijine, să te respecte mai mult și tot mai mult. Să te urmez ca și cum aș fi oarbă fiind încredințată că Dumnezeu te-a pus cap peste mine. Să te incurajez cu putere, să strig din culise, să cred că vei câștiga luptele tale.

Ah cât aș vrea să fiu grabnică la ascultare, înceată la vorbire, zăbavnică la mânie, să-mi aleg cuvintele cu grijă și cu smerenie, să nu las cuvinte stricate să-mi iasă din gură, ci cuvinte bune, pentru zidire, ca să îți dea har.

………………….

Cât despre moștenirea pe care o vom lăsa…

Îmi pun toată nădejdea în Dumnezeu și îl rog să lăsăm moștenire drumul spre El generațiilor ce vin după noi. Să ne dăm toate silințele să facem din Rafael și din ceilalți copii pe care ni-i va da Dumnezeu epistole vii pe care să le trimitem către vremuri pe care nu vom apuca să le vedem (Neil Postman) pentru ca la sfârșit de timp să fim impreună moștenitori ai Împărăției: cu copiii, nepoții și toți câți vor veni în urma noastră. ”

 

In acest week-end am participat impreuna cu sotul meu la o conferința “Arta căsniciei”. Și pentru că suntem într-o săptămână specială, focusați  pe căsniciile noastre m-am gândit să scriu cu stângăcie fragmente dintr-o inimă de soție