Răbdare! Răbdare! Răbdare…

„Gândul Tău să se-nplinească
Neştirbit în mine-oricând,
Chiar de-ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând
Chiar de-ar fi să se dărâme ,
Chiar de-ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând„John a fost unul dintre cei mai dragi prieteni ai sufletului meu.

El se plimbă acum pe străzile Cerului și contemplă la frumusețea celor pe care noi nu le vedem, pas la pas cu Dumnezeu.

Eu mă plimb pe sub soare, pe unde se plimba și el…când l-am cunoscut.

John nu se grăbea niciodată. Pentru el viața se trăia în alt ritm și spațiul ființei lui părea ieșit din timp.

Privea fără să se grăbească.

Mânca fără să se grăbească.

Pășea fără să se grăbească.

Toate le făcea fără grabă.

Uneori devenea enervant acest mod de a trăi fără grabă…mai ales pentru noi, cei ce mereu ne grăbim spre undeva, pentru cei care nu ajungem parcă niciodată în acel acolo unde să trăim fără să ne grăbim.

Când îl grăbeam noi, cei grăbiți mereu, el își scutura privirea și cobora în lumea noastră. Ritmul nostru nu i se potrivea. Era ca o haină prea strâmtă în care mișcările nu mai aveau libertate. Trecuse prin viață acest artist neîmbătrânit și viața ni-l făcuse un minunat copil. Dacă John ar mai fi aici mi-ar aminti că viața nu e o urgență, că viața se trăiește și se mestecă încet, că e singurul desert…

Mi-ar aminti să-mi trăiesc viața cu răbdare, să nu mă mai grăbesc și să nu mai forțez planurile cele Mari ce trebuie mereu așteptate.

„Voia Ta să se înalţe
Ca stăpână-n viaţa mea,
Şi-n fărâme sparge-mi voia…”

Azi, mi-a amintit Dumnezeu că promisiunile Lui se împlinesc în alt rimt, că așteptarea mea în timp ce lucrez pentru Împărăția Luminii e lucrul cel mai bun.

,,- Răbdare fiica mea! Răbdare…,,

,,-Fie Tată! fie să fie răbdare…Copiii, casa, toate mi le dai când vrei Tu. 🙂 Iartă-mi inima plină de nerăbdare. Iartă-mă că am uitat că așa cum ai pregătit de sute de ani terenul pe care vrem să ne așezăm casa, așa pregătești și celelalte pe care le promiți. Știu că toate visele de pe raft mi le citești în fiecare dimineață, chiar înainte de a mă trezi eu. Știu că nici o dorință nu îți e străină. Te-ai dat de gol când mi-ai trimis pătura cu Noe, săpunul cu citronella… 🙂 și toate cele pentru care nu mi-ar ajunge ziua să le enumăr.

Aștept…

Și nu vreau să aștept oricum.

Aștept făcând voia Ta în călătoria de sub soare, amintindu-mi că nimic din cele ce le am aici, nu poate întrece frumusețea celor pe care le pregătești Tu…ACOLO.

Și ducem cu noi rugăciunea. Prin ea ne smerim înaintea Splendorii Tale.

Închidem ochii și ascultăm…

Și dacă timp avem …ascultăm și predica fratelui Pustan. Prin ea am primit azi un mângâietor răspuns: de la Dumnezeu. Iar pentru fratele Pustan îi spun un mare MULȚUMESC Aceluia ce i se cuvin toate.