Cu câteva zile în urmă am împărțit cu voi prima parte a unui interviu. Vă las acum a doua parte. În ea găsiți răspunsurile mele la căteva întrebări care țin de creșterea pruncului nostru, de boli, de credință…..
Liorisme: Stiu ca ai avut probleme de sanatate in trecut. Ce au insemnat ele pentru tine? Cum ai facut sa le depasesti: te-ai luptat cu ele sau le-ai imbratisat ca sa te vindeci?
Andreea: Da, am avut probleme de sănătate. Au fost căteva etape de boli fizice (extirparea unui ovar, …) de boli psihice: depresii, atacuri de panică, psihoze. Acestea au fost cele mai grele văi ale vieții mele. Am dus multă vreme cu mine amintirea cămășii de forță în care am stat legată și am urât nespus de mult medicii. I-am considerat criminalii copilului meu (dupa internare am pierdut sarcina). Am vrut să mă răzbun, să ridic arme…aveam multe arme….Una din ele era ecografia pruncului ce a murit in pântece. Am făcut din ea o icoană.
Am lăsat jos armele. Am ales să iert și Dumnezeu mi-a dat puterea…Eu nu aș fi avut puterea asta…Cămașa de forță cu care am stat legată de pat îmi ținea mâinile încrucișate și multă vreme mi-a ținut și sufletul așa. Până am înțeles ce se întâmpla, de fapt… Acum am iertat și fac din ea aripi de înger, ca să pot îmbrățisa pe toți, așa cum m-a îmbrațișat pe mine Dumnezeu. Acolo m-am simțit părăsită și abandonată de toți. Eu credeam că sunt legată…eram de fapt îmbrațisată strâns…de Dumnezeu. Și El mi-a spus că nu mă va părăsi niciodată.
„Nu ne putem vindeca dacă nu iubim, dacă nu iertăm, dacă nu ne bucurăm”. (Foto: Be Light)
Liorisme: Rafael, baietelul vostru, are, cred, 5 ani acum. El cum s-a acomodat? Ii sunt de ajuns natura si tovarasii de joaca? Copiii de varsta lui se cam plictisesc fara tableta, televizor, calculator, mall. El nu tanjeste dupa asemenea tehnologii si distractii?
Andreea: Pot să spun că îl văd cum înflorește aici. E împlinit și ochii îi strălucesc mereu. E trist când plecăm de acasă. Aici are prieteni, iar parcurile lui de plastic s-au transformat în dealuri pline de fructe, animale, pământ. Nu are timp să se plictisească. E atât de entuzismat de ceea ce îl înconjoară. E mult mai independent, mai curajos, mai curios, e fascinat! Inventează mereu cu prietenii lui tot felul de jocuri. Uneori mi se face dor de el. Petrece așa mult timp în joc liber…Se vindecă atât…
Vezi articolul original 1.475 de cuvinte mai mult
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns