Deci: un pic mai sobru, vă rog! Un pic mai liturgic, dacă se poate, baiatu care aduce muzica și muzichinul!
Cerurile stau deschise deasupra noastră și trebuie să Îi cîntăm unui Cristos care trebuie să se ridice de cîteva ori pe zi ca să-i primească în aceste zile decapitații din Siria și Iran.
Aveți grijă să nu ne creadă cumva idioți! Ne va ierta oricum, dar să nu-L călcăm pe nervi totuși …
Am două scene în minte.
Scena 1. Acum cîteva săptămîni într-o localitate din Siria un tată își privește copilul.
Copilului i se cere să se întoarcă înapoi la Islam.
Tatălui i se cere să se întoarcă înapoi la Islam.
Copilului i se retează cu martori și mult public degetele. Falangă după falangă.
În fața tatălui.
Tatăl privește neputincios la buricele degetelor, care însămînțează pămîntul. Degete din care vor răsări alți creștini.
Refuză și unul și altul să își renege Domnul și Mîntuitorul!
Sînt decapitați împreună în piața publică. Fiul în fața tatălui. Tatăl în fața … Tatălui.
Cristos se ridică și îi primește cu onor ca pe Ștefan Protomartirul.
Mînuța lui Noah la naștere
Scena 2.
Vezi articolul original 717 cuvinte mai mult
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns