10 ani și un început de Post

L-am întâlnit pe cel ce avea să devină soțul meu cu 10 ani în urmă, pe Cetățuie în Cluj. Ne-am cunoscut cu 2 zile înainte de a începe Postul Crăciunului.

După 3 ani ne-am căsătorit.

După alți 2 a venit Rafael.

După alți 2 în mine a crescut o minune pe care Dumnezeu a luat-o la El.

După alți 3 …acum la cei 10 ani am urcat din nou acolo unde ne-am cunoscut. Am dus cu noi 4 broscuțe, una pentru fiecare…chiar și pentru pruncul ce locuiește Cerul. Am pășit spre locul nostru cu sufletul plutind în lacrimi. Aveam emoții adunate în cotloanele adâncimilor mele și parcă niște răni mai vechi s-au deschis dintr-o dată. Dorința aceea ce fiecare femeie o are îngropată în celulele inimii ei, dorința de a fi din nou mamă s-a deschis cu fața spre Cer. Suspinele și dorul mi se ascundeau în spatele mulțumirii că sunt soție și mamă.

Sărbătoarea aceasta îmi aduce mereu aminte de Pământ și de Cer, de legătură, de continuare, de tânjet… de Patria spre care alergăm și în care avem deja unul sau mai mulți prunci și mulți oameni dragi nouă.

Aici aveam 3 ani de când ne cunoaștem…

Aici 6 ani…

Aici 7 ani…

Aici 8 ani…

Aici 9 ani…

Aici 10…Relația noastră e ca un prunc ce tot crește. A strâns în mădulare mângâieri și răni.

A plouat cu stele peste una din rănile mele la această a 10 a aniversare și gândul că Dumnezeu ascultă rugăciunile a uns mai apoi rana mea deschisă. Din ea curge nădejde în locul durerii. Am decis să țin acest post aducând înaintea Creatorului meu câteva ființe dragi care își doresc copii, care de ani mulți așteaptă un rod al iubirii. Acest post ce ne pregătește pentru nașterea Mântuitorului nostru vreau să îl traversez cu ființa smerită, cu brațele pline de dorințe care se împlinesc doar sub îmbrățișarea lui Dumnezeu, vreau să fie un post pentru femeile ce vor să fie mame…și din diferite motive nu pot și în același timp un antrenament de respirat mai mult Cer. Firea mea cu multele-i patimi pornește la drum. Îmi tremură buzele de emoție și cuvintele nu mi le pot alege.

Mi-am ales un motto pentru acest post.

”Am o singură dorință arzătoare: să schimb lumea schimbând un singur om – pe mine însumi.”

(Părintele Sofronie)

și pentru că știu că schimbarea mea atârnă de Dumnezeu voi exersa cu mai multă râvnă și seriozitate respirația Cerului în timp ce mă hrănesc din Cuvintele Lui…dătătătoare de putere.

”Dacă într-o tainică vreme din lut Cineva mă făcu

Și dacă sunt om și nu vierme,

O, Doamne, așa ai vrut TU.”

…

Vă dăruiesc această căntare lină și adâncă.