Tată!

Cum Ți-s Ochii când mă vezi că vin spre Tine cu genunchii juliți de-atâta rătăcire?

Cum Ți-e gândul când mă vezi că Te îmbrațișez cu mâinile murdare de propria-mi voie?

Cum Ți-e sufletul când mă vezi că spre Tine mă îndrept…șchiopătând?

IMG_6296

Tată, dacă nu aș cunoaște degetele Tale calde, care trec peste rănile mele picurând iubire și iertare de fiecare dată, m-aș teme să revin în fața tronului Tău… pe care îl faci iesle mereu…pentru mine. Tu, Împărat al lumii, ce ai totul …cum Te umilești și Te smerești ca să mă poți ridica din mocirlă ? Cum Te cobori și Te dezbraci de măreție pentru mine…mereu?

Eu, mereu murdară …

Tu gata să mă faci curată.

Eu reprosând…

Tu ascultând.

Eu cu urlete și ură…

Tu cu iubire fără măsură.

Îmi proștern viața drag Tată la poală de Cer, eu călătorul impiedicat…

Și din ulițele fără capăt vreau să arunci cu bulgări de iertare în sufletul meu …copil.

IMG_5203

Iar eu să mă ridic, cum se ridică pruncii din zapadă:

cu chip curat și bucurie și glasul fără pată.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s