Bună dimineața INIMĂ !

(PENTRU ORICE INIMĂ DE OM)

S-a așternut o zi nouă peste bucata de lume pe care o locuiesc…

Puterea cu care Îi cântă toate Creatorului naște dorul de-a cânta și eu cu ele, de-a da slavă pentru ce sunt, pentru unde sunt, pentru tot ce am și ce nu am.

În diminețile postului deștept sufletul meu citindu-i cuvintele din Isaia:

„Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.

Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă!” (Biblia)

….îi citesc sufletului meu ca să nu uite bietul de el, să nu uite când lăcomia îi dă târcoale, când răutatea îi pare bună sau când egoismul îi surâde. Și să nu uite nici atunci când ține preaplinul doar pentru el neglijând sufletele lipsite din juru-i și având șireata părere…că toate i se cuvin.

Din Mâna Lui a căzut o nouă zi. Toate cad din Mâna Lui ca să fie de folos mântuirii noastre.

Pe aripile fiecărei zile stă sculptată o întrebare: AZI CUI ÎI VEI SLUJI?

Cui îi voi da clipele, una câte una, pentru a cui împărăție îmi voi obosi oasele și voi face inima mea fărâme? Pentru ce voi alerga gâfâind? Cu cine voi strânge?

Se mai aude oare în mine ecoul rostirii Lui: „Cine nu strânge cu Mine, risipește.„?

Ce voi face azi cu tot ce am primit? cu sănătatea și puterea mea, cu lucrurile din casa mea, cu capacitatea de a vorbi și a rosti? Ce va izvorî din centrul meu și se va împrăștia în jur, spre adâncurile de om?

S-ar putea să uit că las o urmă, dar și așa uitând o voi lăsa.

Și se poate să uit că sunt ucenicul cuiva, dar și așa voi rămâne un ucenic: al Luminii sau al Întunericului.

De responsabilitatea aceasta, atât de ușor neglijată atârnă veșnicia mea…Și ah cât e de dureros că uit adesea și de ea…Dar și așa, uitând, rămân veșnică. Dar nu pentru aici, nu pentru bogățiile și promisiunile acestui aici, ci pentru cele ce le-am așternut Acolo, dincolo de pragul mormântului, pentru tot ce am strâns când am dat, pentru ceea ce am obținut uitând de noi și slujind pe alții, pentru cele ce le-am risipit spre alții, pentru Like-urile ce ni le-a dat Dumnezeu.

Dumnezeu nu dă LIKE așa cum dau oamenii, pentru ceea ce dau ei, dar noi setoși după apreacierea lumii îngropăm Voia Lui sub voia noastră și nu ne mai amintim decât pe scaunele bisericii cuvintele Domnului nostru:

„Nu oricine–Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri.”