Hai să fim buni! Să fim o lumină…o lumină sa fim!

„Avva Veniamin, când avea să moară, a zis fiilor săi: acestea faceți și puteți și vă mântuiți. Totdeauna bucurați-vă, neîncetat vă rugați, pentru toate mulțumiți!

Același a zis: pe calea cea împărătească să umblați și milele să numărați și

să nu defaimați!” (Pateric)

S-ar părea că un val negru se plimbă pe deasupra noastră. E încărcat cu ură, cu mândrie, cu aroganță, cu bolovani grei aruncați spre suflete de om…și e atât de plin de putere încât s-ar părea că nu mai poate avea sfârșit. 

E un război în care arme ascuțite stau în inimi de om și când ai impresia că s-a lăsat liniștea, când îți pare că soarele are loc să mângâie rănile ce sângerează, atunci, chiar atunci se aruncă cu arcul direct spre centrul inimii adversarului, a celui ce a ales să creadă altfel, să facă altfel …și din nou o pată de sânge proaspăt pătează peticul de pământ.

S-a dus liniștea și vrem dreptate, cu orice preț dreptate. Să se facă dreptate! Acesta e strigătul ce ne tulbură viețile. Nu cred că cei ce vor dreptate au pace…Am vrut și eu odată dreptate, când pruncul meu a murit în pântece. Știam în mine cine sunt vinovații și vroiam dreptate…dar nu aveam pace. În mine pornisem război și strigam: dreptate! să se facă dreptate!

M-a liniștit Dumnezeu căci mi-a șoptit cum doar El poate: „Iartă fiica mea, iartă! Doar atunci va fi pace…Căci fiică dragă nu poate fi pace când armele stau în inima ta, pe buzele tale, în hambarul gândurilor tale. Va fi pace când vei sta liniștită în brațele Mele și vei dori să iubești, să iubești…să iubești.

Acest val a cuprins o țară întreagă. Război nu e doar atunci când se ucid trupuri. E și acum, când de dragul unei ideei calci peste oricine…ca să se facă dreptate.

De-am înțelege că dreptatea se face când ierți, când iubești, când mântuirea celui de lângă tine e mai prețioasă decât să se facă cum vrei tu… Ni-s ochii la pământ și Cerul l-am ingopat în propria voie, în propriile mândrii. Ce suntem noi?  Un abur care se arată puțin…Ce avem ca să nu fii primit? Etichetele și toate diplomele care ne fac să credem că suntem cineva vor cădea de pe noi când vom trece granița Cerului…

Atunci…Atunci va fi despre cât am iubit..despre cât am iertat…despre cum am ridicat…

Atunci nu vom mai fi: avocați, oameni de afaceri, doctori, oameni de știință. Nu vom fi nici vedete, nici profesori, nici politicieni…vom fi sau nu vom fi robi buni și credincioși care vom moșteni Împărăția.

Nici o clipă nu se merită a fi irosită. Hai să fim buni! Să fim lumini care nu cunosc gustul armelor… și de l-am cunoscut să ne pocăim ca să putem lumina IAR.

„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii!

Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.  

Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

(Cuvintele Domnului nostru Isus Hristos)