UN ARTICOL DEDICAT PRIETENILOR MEI DRAGI (GRUPUL TERAPEUTIC)
IUBIREA LOR MĂ VINDECĂ.
Suntem goi.
Ne-a golit mândria,
invidia,
bârfa,
competiția afirmării de sine.
Ne-a golit superficialitatea,
egoismul.
Ne-au golit diplomele
și avuțiile.
Ne miroase inima a stricat, așa cum miroase carnea uitată în arșiță.
Cei din jur nu pot sta lângă noi…
Putrezim
dacă nu IUBIM
Credem că dreptatea va fi un steag de biruință ridicat deasupra noastră și din acest motiv vorbim, vorbim, vorbim. Ah! Uite înșelarea cum s-a cuibărit în noi.
Nu dreptatea ne va face biruitori. IUBIREA…
IUBIREA e cheia cu care deschidem inimi de om, deschidem porți, deschidem CER ca să curgă mântuire în noi. Mântuire din zvârcolire și neliniște, din teamă, din durere, din boală…
Când iubim nu mai avem nevoie să vorbim.
Atunci ne e clar că nu cuvintele și nici dreptatea nu sunt cele care ne aduc izbăvirea și biruința.
Atunci știm că e mai bine să ascultăm fără măsură pe cel de lângă noi,
să rostim puțin,
să facem mult…
să iertăm,
să acoperim greșeli,
să credem,
să încurajăm.
„Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie
căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.
Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă
şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi† fericit în lucrarea lui.
Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.
Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”
(BIBLIA)
Cum Doamne?
Cum am uitat să iubim?
Cum am uitat că dacă nu iubim nu mai trăim?
Învață-ne Tată drag cum să iubim….
ca să putem ÎMPLINI ceea ce aștepți TU de la NOI.
„Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’
şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi.
Iar a doua este următoarea: ‘Să* iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
(BIBLIA)
Andreea Stanciu 