Scrisoare. Tatălui Ceresc…

 

Iată că am venit până la marginea mării ca să reaud liniștea Ta și

să mă lipesc cu inima mea de inima Ta.

în timp ce citim…ascultăm

a15a13a1a5a7a14

Iată că am venit să privesc și să înghit în celulele mele splendoarea Creației Tale, să-mi scald gândurile în mare, să uit toate sulițele ce mi-au fost înfipte în inimă.

a2a3

Da în inimă…Să uit cuvintele, privirile, ura și toată invidia îndreptate către ființa mea. Am venit să mă spăl de ele ca să pot lua pe mine Privirea Ta, șoaptele Tale tămăduitoare, să-mi acopăr capul cu planurile Tale care stau mai presus decât orice gând de om.

a11

Sunt zile adunate aici, la capăt de mare, cu briza gâdilindu-mi ochii larg deschiși.

Îi țin așa ca să pot vedea minunile Tale curgând spre mine clipă de clipă.

a8

Renasc de fiecare dată când te caut.

Tu, numai Tu cunoști tainele ridicării mele.

Tu singur știi să redai viață inimii mele secătuite, bombardate, călcate în picioare, bârfite.

a4

Iartă-ne pe toți care uităm că prin cuvinte putem deveni ucigași…

Tu ești dătătorul vieții mele și tot Tu făuritorul învierii ei.

a10

Și iată că inima mea zburdă.

A fost eliberată din ghearele neputinței de a vedea Sensul.

Acum i-a devenit iar clar că drumul ei trebuie să ducă la Tine.

a9

S-a ridicat valul de tristețe așa cum se ridică ceața la venirea soarelui.

S-a dus pentru că am fost încuviințată de însăși Ziditorul meu că viața mea are sens

a16

când iubesc

când iert

când mă rog pentru cei ce mă prigonesc cu vorbele lor

când le dau de mâncare celor ce au aruncat cu sulițe.

În Iubire, doar acolo Libertatea poate fi gustată și apoi mâncată pe săturate, acolo limitele îi devin PORȚI și doar aflând-o pe ea vindecat pe de-antregul.

Când faci din ea adăpost ajungi la siguranță, te rupi de teama, de incertitudine, de nonsens.

„Dar iubirea exista.

Există pentru că Dumnezeu a adus-o în lume, pentru că ea nu poate să nu existe, nu poate să aibă sfârșit, pentru că nu are nici început.

Ea nu poate să se împuțineze, pentru că pornește de la Dumnezeu și se revarsă asupra întregii făpturi, așa încât, dacă iubirea nu există,

doar noi suntem de vină pentru că nu o vedem.”

(Savatie Baștovoi)a6

Tată drag…MAREA…

Marea Ta liniștită s-a reîntâlnit cu marea mea zbuciumată, cu valurile mele nebune.

Și iar m-ai liniștit.

Mulțumesc!

a12

„Toată viața noastră se construiește și poate avea un rost doar

pornind de la iubire și sfârsind în IUBIRE.”

(Savatie Baștovoi- A iubi înseamnă a ierta)

Krapets – august 2017

2 gânduri despre „Scrisoare. Tatălui Ceresc…

  1. Draga Andrea,
    Ma bucur ca ati reusit sa evadati intr-o alta parte plina de creatie divina.Sa fiti sanatosi cu totii si sa va bucurati de ceea ce va inconjoara acolo.Sper ca ce ai scris mai sus despre:cuvintele,privirile……indreptate catre tine sunt de departe si nu din locul minunat unde locuiti.Cred ca ai inteles la ce ma refer.Am citit cu mare atentie acest articol si am inteles sensibilitatea ta cu care transmiti ceea ce simti.Tu esti un om deosebit,care ai trecut prin niste incercari ale vietii,dar acum ai parte de iubirea lui Dumnezeu si de familia ta frumoasa.Cu multe imbratisari OanaTM.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s