Remodelată de pustiu (săptămâna 3)

De 8 luni locuiesc pe o uliță retrasă a unui sat. E un loc magic, cu o putere extraordinară de-a deveni potecă către inima lui Dumnezeu.

Un om venit în vizită a plecat șoptind: „voi trăiți în sihăstrie aici ”…

Vă spun o taină grea: sihăstria te poate înnebuni dacă nu faci din ea loc de întâlnire cu Dumnezeu.  Poate să te frângă. să te înghită într-un abis al tăcerii, al nonsensului.

Suntem obișnuiți cu aglomerația, cu stimulii puternici, cu zumzetul. Am crescut modelați de acestea. În pustiu ești redefinit, remodelat, aici nu poți supraviețui cu vechile obiceiuri. De aici îți vine să fugi dacă nu te refugiezi în brațele Creatorului.

Întâlnirea cu tine e zguduitoare atunci când nu e intermediată de alte elemente care distrag. Liniștea îți zgârie retina. Ochii se plimbă haotic în căutarea altor entități. Sunt adesea bulversați de absența acesteia. Ar încerca să construiască imaginar oameni, căruțe, cai…dar acest lucru ar fi halucinație, îmbătare cu apă rece, ar fi minciună.

Hai să ascultăm în timp ce citim…

Când în miez de iarnă ai un singur vecin care urmează să plece în câteva zile, când pe uliță nu trece nimeni pentru că a ta casă se află la capăt de drum, la granița dintre sat și sălbăticie, când te descoperi mai singur ca oricând altcândva în istoria vieții tale, atunci nu ai decât două variante: să părăsești un vis construit cu Dumnezeu sau să rămâi în el și să accepți remodelarea.

Unde să fug din povestea ce am construit-o cu EL? în ce alt loc de pe planetă să mă așez și să învăț pașii necesari acestei etape a vieții mele dacă nu aici? Cu ce să-mi înconjor existența? cu ce altceva decât cu voia LUI? Unde aș găsi culcuș pentru inima mea frântă dacă nu lângă Inima Lui dornică să mă disciplineze cu Iubire?

Unde să reînvăț bucuria adevărată?

Bucuria aceea ce curge prin Cruce spre mine direct de la Sursă?

Unde să mi se contureze adevărata fericire dacă nu în El, în cuvintele LUI:

ferice de cei săraci în duh,

ferice de cei ce plâng,

ferice de cei blânzi,

ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire,

ferice de cei milostivi,

ferice de cei cu inima curată,

ferice de cei împăciuitori,

ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii….

Deschid virtual casa mea pentru voi,

vă las să intrați și aici după ce ne-ați însoțit prin toate casele în care am locuit în acest sat. Am scris că voi face acest lucru în fiecare săptămâna a acestui post.

Vă las să vedeți frânturi ale existenței noastre, să priviți dacă se poate …cu inima …ceea ce ne înconjoară.

Vânez din frumusețea risipită în jurul meu ca să îmi înflorească mulțumirea. Mulțumirea se ofilește dacă nu căutăm să ținem ochii deschiși și să înghițim frumusețe în fiecare zi. Așa ca pe un leac …

Pentru că doar

„cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.”

(Biblia)

Casa pe care o vizitați a fost doar un vis cu câțiva ani în urmă. Voi știți că doar un vis a fost. Toată forma ei și toate culorile au fost turnate de Dumnezeu…de EL! nu de noi…..

Cum am putea noi, niște oameni slabi, gârboviți de neputințe, neputincioși  să ne ridicăm din pat în unele dimineți, să zidim o casa ca aceasta?

Și dacă nu L-aș fi văzut pe El cum zidește, dacă urmele degetelor Lui nu ar fi rămas pe pereții ei, mi-aș lua în clipele grele bagajele și aș pleca…Aș pleca în zgomot și aglomerație ca să nu se mai izbească privirea mea de atâta pustiu…

Dar nu plec!

Rămân și fug pe dealuri în căutarea LUI…Îl strig să vină cu mine în casa aceasta …să nu mai plece niciodată.

Plec cu tălpile goale prin zăpadă și Îl caut în ceea ce a creat și dincolo de acestea.

În sălbăticie …după urmele LUI.

În pustiu…să strig tare, așa ca pruncul meu rătăcit:

”TATĂ!”…pentru că acolo vocea LUI va răsuna clar pentru inima mea.

Din casa aceasta vreau să fac un loc de întâlnire cu El, vreau să fie plină cu EL…Pentru că această casă poate deveni o casă rece și goală. Așa devine orice loc și orice om care nu e locuit de EL…

Și Îl rog să elibereze mâinile mele din orice lanț de neputință și să mă însoțească în acest proces … Visez la ziua în care vă voi anunța că e oficial deschisă:

CASA de OASPEȚI ISIHIA. 🙂

Deschisă…

pentru orice om care caută să se liniștească de zgomotul acestei lumi și să se întâlnească cu Dumnezeu…

pentru orice om care a obosit să-și caute definiția în aglomerație și are nevoie de o gură de pustiu…

deschisă pentru orice om care are un dor de Sens…

Iată că noi suntem cei dintâi oaspeți și vă spun că acest pustiu ne redefinește…

Suntem în plin proces.

În timp ce casa și viața ne sunt în șantier nădăjduim că toate sunt cu un scop.

Inimile șlefuite dor…

Aceștia sunt ochii prin care vine CER în casa mea în fiecare zi.

Acestea sunt uneltele cu care Dumnezeu rupe din mine în această etapă, cu care mă șlefuiește, cu care mă antrenează intens ….

eu îi iubesc

pentru că ei, aceste unelte, se preschimbă ca prin magie

în lumini și îngeri

în multe clipe….

PS: Pregătesc pentru voi împreună cu Bianca Runcan (TREE ARCADE) o surpriză…va fi un prim video motivational dintr-o serie pe care o planuim de multa vreme si care acum e in lucru…

Dumnezeu să ne fie desfătarea!