2. Toate…cu Dumnezeu

„A te baza pe Dumnezeu trebuie să înceapă din nou în fiecare zi

ca și cum nimic nu s-ar fi făcut încă.”

C. S. Lewis

Zile lungi, nopți fragmentate, provocări după provocări, decizii de luat…

Ispite începute în gând, gata gata să răstoarne toată pacea casei mele.

Da, sunt obosită…mă trezesc de multe ori pe noapte. Îmi amintesc cât de greu îmi purtam trupul prin zi după una sau două astfel de nopți. Acum s-au strâns cu zecile.

Recunosc, sunt zile în care izbesc cu picioarele în poarta zilei și strig că mă prăbușesc, sunt dimineți în care nu vad cum ar putea să curgă puteri noi peste faptele mele, cum s-ar putea strecura susur de Cer în vorbele mele. În oboseală, firea mea păcătoasă se oglindește clar în acțiunile mele, mă înspăimântă să văd cât de rea e inima mea…

N-am nici o șansă să răzbesc, nici una să înving pornirile mele păcătoase…fără Dumnezeu. N-am nici un motiv destul de mare să fiu bună, nici un combustibil destul de puternic să rămân blândă și liniștită…în afară de Dumnezeu.

El e singurul care poate elibera gândurile mele din temniță, El doar poate să pătrundă în oboseala mea și să coase cu liniște pereții căzuți, să mă asigure că în acesta stare grea va fi spijinul meu, că îmi va aminti tot ce am nevoie să știu…că sunt în siguranță chiar și aici. El îmi poate căra poverile pe realitatea Cuvintelor Lui.

Eu sunt mică, sunt rea, sunt slăbită. El este mare, e nespus de BUN, e Cel mai puternic.

Eu sunt împiedicată, sunt ademenită de pofte rele, sunt încorsetată în temeri. El e stabil. de neclintit din Adevăr, e infinita Iubire.

Eu n-am nici o șansă să rămân lumină fără El, eu sunt sortită noroiului dacă nu mă agăț cu rugăciuni neîncetate  de inima LUI. Eu scuip către lume întuneric dacă nu mă învelesc dimineață după dimineață cu Voia LUI.

Ah! iată cum fiecare dimineață poate fi prilej de revoltă sau de abandonare în El.

„Am atâtea de făcut zilnic încât trebuie să îmi petrec

primele trei ore din zi în rugăciune.”

Martin Luther

În această dimineață m-am trezit amețită de oboseală. Mi se părea că lumea toată se învârte, că nu voi reuși să fac față plânsului, solicitărilor, casei…până L-am găsit pe El și mi-a fost ca o revelație că în haos Dumnezeu e singurul punct Fix pe care pot să mă bazez, de care pot să stau spijinită fără teamă când totul se învârte.

 

„Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți domnului Hristos.”

(Biblia)

Doar prin acestea am reușit să privesc ca printr-o fereastră nouă: copilul cel mic, copilul cel mare, soțul și toată casa ca fiind cel mai potrivit loc de pe pământ pentru mine. Doar așa am reușit să dau ceața oboselii de pe ochi și să mă bucur de tot ce am, fără să simt că sunt captivă într-un blestem. Am reușit să înțeleg acolo, în adânc, că această slujbă e înainte de toate semnul ascultării mele de Dumnezeu… și am rămas liniștită.

Suntem inconștienți când ne începem ziua fără de El, mințiți că putem singuri…

Ah! ce nebună mi-e inima când începe ziua fără Puterea lui Dumnezeu.

„Cel ce fuge de Dumnezeu dimineața

cu greu Îl va mai găsi în restul zilei.”

John Bunyan