”Singurul lucru care ne va satisface tânjirea după mai mult este foamea după Cel care se coboară în Betleem, Casa pâinii, Cel care ne caută și ni Se oferă ca Pâinea care ne satisface sufletele înfometate.”
(Ann Voskamp)
Dragă inimă, ție ți-e mereu foame de Dumnezeu și eu te hrănesc cu lucruri trecătoare.
Tu rămâi verde când înghiți Lumină, când absorbi cu toate rădăcinile tale din veșnicie, iar eu te păcălesc cu surogate ieftine, cu lucruri ce par mari în ochii acestei lumi, dar care în final vor fi cenușă.
În multele clipe în care mă dedic umplerii hambarelor, tu începi să te ofilești…pentru că materialul din care ai fost tu zidită nu poate fi înșelat.
Nu, dragă inimă…nu te satură nici o religie, nici o formă, nici un loc.
Tu știi să trăiești doar din Cuvintele lui Dumnezeu.
Toate celelalte te storc de culoare.
În timp ce eu port grija trupului tu urlii de dor, de durere…te sufoci.
De-aș putea să nu uit:
”Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui
şi toate acestea se vor adăuga vouă.”
(Biblia)
E tot iarnă. E minunatul decembrie.
Natura e în așteptare. Când pleci în explorarea ei o aflii tăcută. Câte o adiere rece produce mici zgomote și apoi se lasă o liniște deplină. Fulgi rătăciți vin doar ca să amintească ochilor că există și apoi ei se lasă domol peste frunzele căzute fără promisiuni. Se topesc…
Și noi suntem în așteptare. Crăciunul e imediat aici. Nu-i așa că și tu tânjești după ceva ce ar putea să aducă el?
Nu știu ce așteptăm de fapt: cadouri, lumini, bucate alese, colinde… Sau de fapt așteptăm să facem din inima noastră iesle?
Să-I dăm voie lui Dumnezeu să se nască în noi și apoi să crească tot mai mult în timp ce noi ne micșorăm. Să ajungem să spunem într-o zi fără de cuvinte că nu mai trăim noi ci El trăieste în noi.
Să se vadă clar prin tot ce înfăptuim, prin tot ce grăim și pe tot chipul nostru: Lumina Lui.
Ce-ar fi ca de acest Crăciun să punem în centrul vieții noastre o iesle. Și chiar de vor fi sau nu vor fi lumini, chiar de vor fi sau nu vor fi bucate alese noi să strălucim. Nu prin puterea noastră, ci prin a Lui…prin ceea ce coboară în noi din El.
Să punem început lucrării Harului Său…în noi.
”El te caută pe tine care ai căzut și se atinge de inima ta rece,
pe tine care simți rușinea cuvintelor care ți-au înveninat gura
și ți-au otrăvit ungherele vieții,
pe tine care încerci să-ți acoperi durerea cu perfecționismul tău.”
(Ann Voskamp)
Drag cititor, cu gândul la tine am pornit azi pe dealuri.
Am vrut să culeg imagini ale acestui anotimp…
…să le așez în poala ochilor tăi și să ne reamintim împreună câtă frumusețe există…
Încetinește puțin!
Dezleagă lanțurile care te țin rob și primește în noul ritm ceea ce Dumnezeu a cuprins pentru tine în fiecare clipă.
Educă-te să devii prezent și mulțumitor!
Ești bogat când privești la clipele tale.
Devii sărac doar atunci când poftești clipele aproapelui tău.
”Am venit să te găsesc oriunde ai putea fi.
Te voi căuta până când ochii Mei plini de milă te vor vedea.
Te voi urmări până când Mâinile Îndurării Mele te vor atinge și te vor ține…
lângă inima Mea.”
(Spurgeon)
Andreea Stanciu 
Ce de soapte s-au strecurat in inima mea. Era pustiu si tacut, si indoiala grea. Dar s-a strecurat tiptil o raza de speranta, am auzit cuvant uitat si mi-am amintit – glasul Lui. Ce frumos.
Imi pun si eu, nevoita, inima inselatoare sa porneasca, sa caute… ca sa gaseasca – urmele dragostei Lui. Multumesc de mireasma ce ai trimis din cuibul tau spre mine. M-a napustit in bratele Celui ce asteapta sa Ii cad la piept.
(veverita mea tot nu si-a aratat fata. De-acum o caut in fiecare dimineata.)
ApreciazăApreciază
🙂 ah, ce cuvinte calde ai adus aici…Multumesc draga mea! Cand va veni veverita da-mi de stire….te imbratisez din fata ferestrelor prin care se vede zapada proaspata. Iata ce au asteptat copacii si tot peisajul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa imi spuneam si eu azi noapte… trezita de lumina ireala de afara… cata sete de alb, cat dor stamparat… cuibarit in pufoase fulguiri.
Dedicatie… https://youtu.be/qkSBmRAVXNc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! pentru dedicatie. Aveam nevoie de aceasta cantare. 🙂
ApreciazăApreciază
Si o poezie draga
Ne-ai nins pe cale – T. Dorz
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! Cât de frumos îmi vorbește Dumnezeu prin tine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce bucurie! Asta mi-e rugaciunea…Prin ce mi-ai scris mi-ai mangaiat inima.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ne-ai nins pe Calea Tinereţii
cu cele mai frumoase flori,
Isus, din zorii Dimineţii
ne faci viaţa sărbători!
Fii binecuvântat, fii binecuvântat Isus,
ce fericire ne-ai adus!
De-al nostru cânt înlăcrimat,
fii binecuvântat, fii binecuvântat, fii binecuvântat !
Ne-ai nins pe Calea Bucuriei,
cu cele mai divine stări,
că tot cuprinsul veşniciei
ni-e-mbrăţişare şi cântări.
Ne-ai nins, stând pe genunchi cu fraţii,
cu-nlăcrimate bucurii,
se nasc din inimi adoraţii
spre clipa când ai să revii.
Ne-ai nins peste durerea noastră
cu cel mai cald şi sfânt alin,
de-am înălţat spre zarea albastră
un imn din orişice suspin.
Privim voioşi peste clipita
ce încă-o mai avem de dus
şi-ntâmpinăm cântând slăvita
minune când va ninge-n Sus.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
waw!
ApreciazăApreciat de 1 persoană