Scrisoare pentru Elisabeta (2)

Stau in mijlocul grădinii…sub nucul nostru, pe același scaun in dungi pe care stăteam la începutul săptămânii. Pe atunci eram într-o asteptare. Acum sunt cuprinsă într-un imn de slavire.

Atunci purtam o ființa in pântec.

Acum ea se odihnește in mijlocul patului cu aripa de înger din casa noastră.

…

Îmi doresc sa marchez cumva in istoria familiei mele șirul de minuni , rugăciunile ascultate, felul în care m-am simțit iubita si îngrijită de Dumnezeu…sa nu fie îngropate în uitare, sa ramana semne de aducere aminte pt vremurile care vor veni, sa fie un strop din infinitul pentru care Dumnezeu merita sa fie slăvit.

…

Aceasta dorinta a mea va lua forma unei scrisori..

pt fiica mea, pentru cea de-a patra veșnicie venită în casa noastră.

…
Draga Elisabeta,

sunt câteva zile de când ai atins întâia oară pieptul meu, de când mă scald minute în șir cu ochii in chipul tău…doar câteva zile de cănd ating mâinile tale mici si delicate si nu ma pot sătura de mirosul tau. Ți-e pielea îmbibată înca cu parfum de Cer…pot simți pe pielea ta fina acel iz discret al atelierului în care ai fost modelată, porți în mod vizibil amprentele Tatălui pe toate celulele…pe toate mădularele tale.

Stau minute după minute și încerc să te cuprind cu ochii si simțurile mele…să înțeleg cine ești.

În timp ce tu ții mâinile adunate in forma rugăciunii și dormi abandonată pe brațul meu cel drept mă trec niște fiori calzi, e clar și tot mai clar că asta e menirea mea.

Nu știu să alcătuiesc din cuvinte ce însemni, cât ești, nu pot să alcătuiesc un portret care să descrie ființa ta plăpândă.

…

Sunt doar câteva zile adunate de când respiri lângă mine, de când adormim lipite.

Eu cresc prin tine. Tu crești prin mine. Ținta e Cerul! Nimic mai puțin nu mă poate mulțumi…nici pentru tine, nici pentru mine.

…

Te țin strâns.

Imi lipesc obrajii de ai tăi.

Trăiesc o stare nouă.

Ești cu adevărat un imn de slavă! 

Slavă Ție Dumnezeule! Slavă Ție!

Asta răsună în mine și asta trimit prin buze în afara mea…de cand ai venit.

…

Ziua nașterii tale a fost un șir de minuni. Una după alta au pregătit întalnirea cu tine.

Te-am născut ziua, așa cum am cerut de la Dumnezeu. Ai coborat rapid …fără să lași urme de durere, de epuizare, fără să lași răni. Ai coborât ca o rază de soare care sapă loc printre nori…la apus.

Și venirea ta a fost un munte de rugăciuni ascultate, un aranjament gândit și orchestrat la milimetru de Cel ce te-a plămădit înlăuntrul meu.

Elisabeta…numele tău înseamnă „Dumnezeu este perfectiunea, numele acesta fiind ca un imn de slava si multumire fata de Dumnezeu, Care este singurul desavarsit, absolut, perfect. ”.. Și de câte ori te voi striga conștient sau inconștient, voi striga că Dumnezeu merită toată slava.

Acum ești lângă noi și toată casa a primit miros proaspăt de Cer. Ne uitam la tine cu uimire și nu mai încape bucuria pe hotarele inimilor noastre… Ești atat de MULT!.

Chipul tău proaspăt modelat poartă amprentele Creatotului în mod tainic și ele străbat drumul dinspre ochi spre centrul nostru ca să ne aminteasca Cine merită toată slava pentru tine si pentru ceea ce însemni tu.

(primele zile ale lunii Aprilie 2024)