…lectia zilelor cu nori…

prietenii mei

Distinsa doamna,

mi-e dor de dumneavoastra…

……………………………………………………….

Va marturisesc ca nu cunosc numele ei..Cateodata noi nu cunoastem numele prietenilor nostri.  Acesta e o eticheta de recunoastere. Nu e mereu nevoie de ea, in recunoasterea prietenilor.

Ma voi adresa ei cu „pretioasa fiinta”.

Locuieste intr-un spital. Nu va mai pleca de acolo niciodata. Doar printr-o minune de sus.

Deobicei o gaseam sub patura, in patul ei. Nu ii stiam chipul si nici vocea.

Intr-o zi, am mers la patul ei. Am aflat povestea ei. E singura…singura intr-o lume atat de mare. Nu mai are pe nimeni. Prietenii ei sunt niste straini, care o hranesc si au grija de trupul si mintea ei.  Strainii pot face asta fara sa se gandeasca la suflet.

Spune ca a fost medic. A trait frumos. A avut un sot..candva…

Azi nu mai are nimic. Singura avere e un pat de spital, pe care din cand in cand il schimba cu un pat din alt salon.

M-a miscat pana la lacrimi frumusetea ei. Ochii ei, par niste fantani adanci, in care Cerul se oglindeste neintrerupt.

Ah! ce dor m-a cuprins….

Din cauza multor griji pamantesti nu am trecut de multa vreme pe acolo. Doamne, mi-e teama ca atunci, cand ma voi misca din confortul meu, nu o voi mai gasi…

Pretioasa fiinta vorbeste ingrijit, atent, melodios. Ea primeste destul de greu daruri…Intr-o zi i-am desenat ceva si i-am dus in salon. A fost un dar pe care l-a primit…

Ii era greu sa coboare pana la masa. Uneori din cauze fizice, alteori din cauza starilor psihice si sufletesti.

Pretioasa fiinta e deseori singura. Unde suntem noi? Unde suntem, cand ceilalti tanjesc dupa cineva?

Am trait multe frustrari, multe neputinte. Ma durea ca nu pot sa ajung la fiecare, sa ofer o mangaiere…Sunt prea multi oameni singuri. Eu sunt doar una.  Nu pot…nu pot face totul…

Cateodata, nu fac nimic.

Unde suntem noi?  Unde suntem noi..cei ce umplem duminica bisericile? Ne inghesuim la cozile averilor, ne indeletnicim cu cele pamantesti…Spitalele sunt goale de noi, inchisorile sunt goale de noi, strazile sunt goale de noi atunci cand trebuie sa daruim unui cersetor. Atunci gasim mereu scuze, pentru a nu da, pentru a strange pentru noi comori pamantesti. Stiti ce facem noi, cei ce umplem bisericile?  Golim pamantul de iubire, de renuntare, de jertfa, de slujire.  Unde am fost, noi…cand El a fost flamand, gol, in temnita..unde am fost cand El a batut la usa? Ne strangeam comori..comori pe pamant, unde molile si rugina le rod…si unde hotii le fura…

Duminica ne facem prezenta la biserica.

„Da, Doamne, am fost prezenta duminica la biserica! M-ai vazut cum cantam, cum ascultam, cum ma rugam si iti promiteam ca ma schimb..”

„Dar luni..marti, miercuri..joi..vineri si sambata..unde erai?”

„M-ai vazut…Tu stii unde eram…Pe ceilalti ii pot pacali..Tu stii…Castigam bani, multi bani…Ca sa mai ridic o casa pe langa cea pe care o am, ca sa plec in croaziera, ca sa imi cumpar masina aceea stralucitoare, ca sa cumpar haine cu care sa dau gata fiintele de langa mine..ca sa adun, sa adun..sa adun Doamne…”

„Stii ca in cer nu ai strans comori?”

„Stiu …dar uneori uit ca locul meu vesnic e altul..si adun..si adun..si astfel risipesc..”

„Tu spui ca faci voia MEA….”

„DA! asta spun si asta cred..”

„Daca iti cer sa dai tot ce ai si sa Ma urmezi..poti face asta?”

„Tot ce am?..La ce Te referi?

„La reputatia ta..la bluza ta cumparata prin sudoarea fruntii…la locul de munca…la timpul petrecut in a te sluji pe tine pentru a sluji pe altii…si la toate cele de felul acesta..”

„…nu cred ca pot face asta..”

„Dar tu pretinzi ca Ma urmezi si ma slujesti..si faci ce iti cer…..”

Da, Tata, de multe ori pretind asta…

Pretioasa fiinta mi-a fost lectie si avant pentru o mana intinsa si dezlipita de buzunarul in care stau argintii…

Dar uit si cad…si ratacesc prea mult…

Doamne, schimba-ma pe mine! si invata-ma sa iti slujesc Tie…

8 gânduri despre „…lectia zilelor cu nori…

  1. am dat din pura intamplare peste site-ul asta…cred ca avem aceeasi varsta si tin sa mentionez ca te apreziez mult pentru daruirea ta pentru Cel de sus , pentru gingasia sufletului ,pentru lucrurile frumose pe care le faci …:) ma doare sa shtiu ca atatia oameni sufera si de aceea consider ca ma protejez oarecum neimplicandu-ma,incercand sa nu bag de seama … dar gandurile unor persoane ca tine ma trezesc la realitate .si… sunt atat de convinsa ca scrisul te echilibreaza, scoate la suprafata cele mai neinsemnate urme de bunatate si le extinde …:)

    Apreciază

  2. multumesc anca, pentru cuvintele tale. deseori cuvintele venite catre mine imi sunt mana intinsa spre a continua ceea ce am inceput…
    scrisul ma echilibreaza, cu adevarat…e mijlocul prin care vorbesc fiintelor…fiinte, pe care, nu stiu daca le voi vedea vreodata fata in fata. Scrisul mi-e mijloc de descarcare al frustrarilor dar si al bucuriilor…ma trece prin stari vechi si ma poarta spre stari noi, ma aseaza intr-un echilibru din care e mai usor sa privesc spre CER…
    si eu ma protejez de prea multe ori prin neimplicare..sau asa credem ca ne protejam…ajungem dupa o vreme sa vedem ca ne-am scufundat in impietrire…
    iubirea e tot ce conteaza..tot ce ramane..tot ce a dat nastere acestui univers…

    Apreciază

  3. cateodata ma uit pe hi5 la profilul tau…si astazi, cand am luat o pauza din invatat, am zis sa ma uit si pe blogul tau:)
    vreau doar sa iti spun ca citind ce ai scris mi-am reamintit de ce am ales calea pe care vreau sa o urmez in viata..pana voi ajunge la El:)
    in ultima vreme cam uitasem…in ultima vreme nici macar nu mai imi doream sa ajung doctor…ma gandeam ca nu mai pot! e prea greu, prea mult!dar acum, acum mi-am amintit cel mai important motiv pentru care mi-am ales calea asta! pentru ca vreau sa mangai singuraatati! vreau sa mangai dureri fizice si dureri sufletesti!vreau sa fiu acolo, langa un pat de spital, cand un batran fara nimeni pe lume isi petrece ultimele ore din viata…cand un copil orfan are nevoie de lacrimile si dragostea unei mame!vreau!si stiu ca impreuna cu El pot face aceste lucruri:) asta voiam de la inceput! nu-mi dau seama de ce m-am lasat prea cuprinsa de alte griji si am uitat de lucrurile astea…dar mi-am reamintit:) acum stiu! si cand voi uita iar…voi reciti ce e scris aici:) multumesc:)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s