..are culorile vietii in ea.
Cu toate ca timpul si soarele i-au decolorat peretii, cu toate ca intr-o zi va fi inghitita de ape..cu toate acestea pare fara sfarsit.
Pescarusii sunt mari. Ei zboara neobosit. Unul dintre ei a venit printre porumbei.
Poate intr-o zi, in piata plina de porumbei, vor fi doar pescarusi….
Cantecul lor, strigatul zborului va incenunchea inima in fata Cretorului.
Privirile oamenilor erau libere.
Sufletele lor nu au granite in manifestarea bucuriei. Nu am vazut nici un chip inchis intre granitele ridicate de noi, oamenii.
Eram liberi sa zburam.
liberi sa ne rostogolim, sa stam in cap, sa privim…
liberi sa alergam,
liberi sa fim cat porumbeii…
liberi sa ne pierdem in noi…
liberi sa ridicam mainile, sa ne bucuram…
liberi sa fim diferiti…
si totusi fiii Aceluias Tata.
Andreea Stanciu 
🙂 Am fost si eu la Venetia saptamana trecuta. Si a fost special. Stiam ca am vazut poze la tine la Venetia si mi-am adus aminte ca ai fost si tu pe acolo:) Astea sunt poze noi si foarte reusite.
ApreciazăApreciază