In asteptarea lui Rafael: tot mai putina munca…:)

Din cauza sarcinii e tot mai greu sa lucrez. Adevarul e ca incet ma retrag din activitatiile pe care le aveam inainte. Simt nevoia sa ma adun pentru Rafael.  Simt nevoia sa ma retrag intr-un „cuib” si sa pregatesc venirea minunii. Mai e o luna si ceva…

Marturisesc ca am emotii…Astept cu nerabdare sa cunosc chipul copilasului ce a saltat atata vreme in pantecele mele. Astept sa il privesc in ochi si sa ii sarut fruntea, sa il strang tare tare la piept. Astept sa plang la intalnirea chipului unic si sa vorbesc cu cel ce azi locuieste in mine.

Ieri,i-am simtit mana sau piciorusul foarte tare. Deobicei cand il atingeam se retragea. Ieri a ramas asa, impingand cu putere carnea si pielea mea. L-am atins si am stat asa o vreme. Intre noi era o bucata de carne. I-am spus ca mai e putin si il voi putea atinge fara sa stea intre noi nimic…Nu stiu daca Rafael va fi sau nu sanatos, dar il astept cu toata dragostea si emotia…E mult de cand nu am mai scris despre el, despre experientele noastre cu el. Rafael s-ar putea sa fie bolnav…Nu e nimic sigur. Cred a in loc de a cauta raspunsuri e mai intelept sa il asez in Mana Domnului. El l-a creat…El il stie intru totul…El il va vindeca..caci Rafael vorbeste despre vindecarea lui Dumnezeu. A fost suspect de hidrocefalie. A fost un timp dificil pentru noi dar am incercat sa imi canalizez gandurile spre faptul ca e darul Lui pentru noi. Indiferent cum va fi, va fi spre binele nostru. Daca sunt chemata la o asemenea jertfa (uneori imi pare prea mare) insemna ca ea va lucra ceva pentru binele meu de dincolo de timp. Asa ca, indiferent de cum va fi Rafael, eu il simt ca fiind cel mai frumos dar venit de sus…

In timpul acesta, incarcat cu ganduri si ganduri am lucrat la cateva obiecte.

Un jurnal…

A fost o experienta din care am invatat mult si nu destul. L-am creat pentru o persoana din Bucuresti. Am muncit la el cateva zile, uneori cu puteri putine. Mi-am pus dragostea in munca. L-am trimis prin posta. Dupa ce a ajuns jurnalul, persoana s-a ascuns de mine. Nu mi-a mai raspuns la telefon, nu mi-a mai scris. Cand intr-un final am reusit sa vorbesc cu ea (am sunat de pe un alt telefon) a gasit o multime de scuze….si m-a mintit intr-un mod nevinovat. Mi-a fost greu sa ascult cuvinte mincinoase…A spsu ca nu a ridicat jurnalul de la posta…Intre timp cei de la posta ne-au trimis o hartie prin care ne-au anuntat ca jurnalul a fost ridicat…

Din experienta aceasta m-a durut increderea inselata si ma doare ca imi pierd increderea in alte fiinte din cauza unor experiente ca acestea.

Am totusi o speranta: ca jurnalul e de folos. Si am o rugaciune: „Doamne, ajuta-ma sa nu mai astept rasplata pamanteasca pentru munca mea.”
Am reusit sa finalizez tot in perioada asta si comanda de invitatii pentru Andreea. A fost o comanda la acre am lucrat cu mult drag si rabdare..si fara stres. 🙂

Am creat si cateva semne de carte. Acesta a fost trimis alaturi de jurnal, la Bucuresti

Am creat un jurnal pentru diriginta unei prietene. A fost cadou din partea elevilor pentru ea.

E intr-un aer vesel…cateodata nu imi recunosc mainile in anumite lucrari. 🙂

Ultima comanda la acre am lucrat, au fost aceste semne de carte. Sunt pentru nunta Iuliei. Ea le va darui ca marturie invitatilor.

Sambata va fi targul handmade. M-am inscris…Dar azi stau pe ganduri serios. Nu stiu daca ma simt in stare sa particip…Ma retrag tot mai tare spre cuibul in care va veni Rafael :).

5 gânduri despre „In asteptarea lui Rafael: tot mai putina munca…:)

  1. Oh Andreea, jurnalul acela era minunat…ador fluturii…
    De ce nu ai pus coletul prin ramburs? E păcat să nu fie apreciate minunile ce ies din mâinile tale..

    Apreciază

  2. ce lucrari perfecte Andree…
    cand ai timp, tare imi doresc un jurnal…
    stii tu cu ce mi place…
    detaliile, le vom vorbi intr-o zi, la telefon. 🙂
    te imbratisez enorm!!!
    Cat despre Rafael… nu in zadar i-a fost dat numele acesta, inca inainte de-a se cunoaste vreo imperfectiune in trupusorul lui…

    Eu cred ferm si senin, ca CEL ce l-a modelat ca o minune, isi va duce la desavarsire lucrarea!

    Fiti tari!
    El totul poate!!

    … p.s: iti las aici, versetu meu preferat…
    ” TOATE lucrurile, lucreaza spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu”
    🙂
    sa nu uitati asta!!!

    Apreciază

  3. ce frumos era jurnalul acela..unic si perfect…imi pare nespus de rau pt inselaciunea de care ai avut parte.Domnul sa-si desavarseasca lucrarea si in privinta acestei comori micute pe nume Rafael!!!!Nu exista problema sau suferinta lasata de Dumnezeu fara a avea la baza un plan minunat, de vindecare, restaurare si indreptare…si toate spre Gloria Lui!!!Faca-se voia Lui in vietile voastre!!!

    Apreciază

  4. Am fost la targ in speranta ca te voi vedea, dar se pare ca erai deja asezata in cuibusorul tau. Imi pare rau pentru experienta cu jurnalul. Imi pierd si eu incet increderea in cei care locuiesc in Bucuresti. Ma tot gandesc ca nu ar trebui sa generalizez, dar singurele experinte negative au venit dintr-acolo.
    Domnul sa va binecuvanteze!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s