De cand urmaresc blogul Oliviei am pus ochii pe aceasta minunata prajitura fara foc.
Pentru ca mereu se intampla sa imi lipseasca cate ceva nu am indraznit sa o incerc.
Azi am avut cu un gram mai mult curaj. 🙂 Desi mi-a lipsit uleiul de cocos si lingura de agar-agar m-am folosit de celelalte ingrediente minunate. Desi blenderul meu nu e foarte performant si puterea lui nu e destul de mare…am incercat.
Am inlocuit uleiul de cocos cu o lingura de ulei de floarea-soarelui presat la rece si ca sa intaresc crema am folosit fulgi de ovaz rasniti.
Mai jos voi asterne reteta asa cum o gasiti pe blogul Oliviei, ca pe o fila de poveste:
„ESENȚA
1+1/2 cană de caju înmuiat o ora-doua (sau peste noapte) și bine scurs
1 pahar de fresh de portocale
2 lingură de miere de rapiță
2 linguri de coajă rasă de portocale/lamiie bio
1 linguriță de agar-agar
10 picături de esență naturală de vanilie
1 cană de migdale fin rîșnite
1 lingură de ulei de cocos
1 pumn de stafide
1 lingură de mac
ALCHIMIA
Întîi e bine de știut că migdalele rîșnite, uleiul de cocos, o lingură de miere și 5 din cele 10 picături de esență naturală de vanilie sunt ingredientele magice ale celui mai simplu blat de prăjitură. Hocus-pocus e numele lui. Se amestecă repejor, pînă aromele se întrepătrund, iar aluatul capătă un aspect de cocă tare, cu multă personalitate, cu care se tapetează în strat subțire o formă inelată de tort.
Apoi vine crema de brînză fără de brinză. Abracadabra e numele ei! Căci din cîțiva pumni cu nuci caju, un pocal suc proaspăt de portocale, o lingură de miere, coaja rasă de portocale și ultimele picături de vanilie se întrupează instantaneu în blender o cremă dulce, parfumată, cum alta nu-i. Pe care aș putea-o mînca cu linguroiul fără zăbavă, daca scopuri mai nobile nu m-ar reține. Țelul e, desigur, prăjitura de sărbătoare. Așa că o amestec cu stafidele si gelifiantul făcut dintr-o linguriță rasă de agar-agar fiartă în jumătate de pahar cu apă pură și o torn cu multă băgare de seamă peste blatul din inel. Se ostoiește-ntîi sub o ploaie scurtă de mac și-apoi se dă la rece, să se răcorească.
Într-un sfert de ceas, e gata! În următorul sfert de ceas, e gata, gata de tot…”
Va marturisesc ca lui Daniel i-a placut mai mult decat celelalte retete de tort fara foc pe care le-am incercat pana acum….
Cat despre poze…le-am facut tare greu. Mana dreapta a lui Rafael era mereu intinsa ca sa apuce felia de tort. In final i-am rasplatit truda cu aceasta feliuta pe care a inceput-o chiar el.
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns