Dragul nostru Rafael, Ii multumim Dumnezeului nostru ca ne-a daruit aceasta zi sub soare. A fost o zi in care eu si tatal tau am petrecut cateva ore impreuna…
In acest timp al nostru ne-am amintit cine suntem, cine am fost. Am analizat visele noastre si am vorbit mult despre tine…
Nu vreau sa se piarda in timp aceasta minunata zi. Desi e tarziu, eu vreau sa colorez o pagina din jurnalul tau cu gandurile noastre.
Azi, lucram in bucatarie. Te-am rugat sa ma ajuti cu ceva. Ti-am dat in mana doua piese de lego si te-am rugat sa le duci in camera. In mana cealalta purtai o bucata de prajitura. Te-am vazut cum te indrepti fericit catre camera. Au fost cateva secunde in care te-am pierdut din ochi. Am auzit o bubuitura…Indata am stiut ca ceva s-a intamplat cu tine. Am lasat totul si am alergat spre tine. Te-am gasit pe burta intr-un inceput de plans. Ooo, cum as fi vrut sa stiu ce te doare….si ce tare mi-as fi dorit sa iau durerea si suspinele ei. Te-am intrebat la ce te-ai lovit. Mi-ai aratat spre nas. La scurt timp a inceput sa curga sangele din nasul tau mic si gingas….M-am speriat. Am vazut din nou ca suntem lut. Curgele ce se prelingea din narile tale imi vorbea rastit despre micimea mea si maretia lui Dumnezeu.
I-am vorbit tatalui tau despre experienta aceasta si despre teama mea de a te pierde din privire. Intr-o zi va trebui sa te las sa mergi singur la magazin, la intalnirile cu prietenii, poate la scoala. Vor fi ore intregi in care nu voi stii ce vorbesti, ce faci, cu cine te insotesti, pe unde esti….
Tatal tau mi-a vorbit despre linistea lui cu privire la aceasta, despre cum Dumnezeu te va pazi…te va stii, te va tine pe brate. Mi-a dat si mie din linistea lui. Acum, in mine, creste siguranta si bucuria de a incredinta in Mana Lui fiinta ta firava. Desi ne-ai fost daruit noua esti a Lui. Niciodata nu am mai simtit atat de eliberator gandul ca avem un Dumnezeu atotputernic, atotvazator….
Apoi….ne-am gandit cat de mult ne-am dori sa fim prietenii tai cei mai buni.
Si dintr-o data am vazut ca acest pamant trebuie lucrat inca de acum. Atunci cand ma chemi langa tine ai nevoie de mine…Cred ca trebuie sa las mai des din maini gunoaiele acestei lumi si sa vin sa sap in adancuri de noi ca sa gasesc aurul unei alte lumi. Voi lupta pentru a te privi mai mult in ochi, pentru a asculta mai mult inceputul tau, pentru a culege povesti frumoase din carti pentru tine, pentru a alerga impreuna cu tine, pentru mangaieri,..dar cel mai mult voi incerca sa lupt pentru ata cu care se cos aripile ce te duc la sfarsitul vietii langa Dumnezeu.
Ne dorim sa aflam in tine iubire pentru noi, respect…
Am vrea sa cauti bratele noastre si cand vei creste. Sa nu fugi de noi, sa nu ne parasesti cu inima cand vei gasi lumea si poftele ei. Am vrea…si da, ma repet…am vrea sa fim cei mai buni prieteni pentru tine.
Si pentru ca esti rodul unei iubiri fara margini vom avea mereu mainile sufletului si ale trupului intinse spre tine. Sa vii cu incredere intre noi… nadajduim ca la capat ne asteapta LUMINA.
Domnul Isus sa raspunda rugaciunii voastre!:)
ApreciazăApreciază
Amin! Si binecuvantarile Lui sa fie in continuare peste voi!
ApreciazăApreciază
Doamne cât de frumos ! Eşti un suflet pur Andreea !
ApreciazăApreciază
draga mea…mulțumesc că vizitezi jurnalul meu… 🙂
ApreciazăApreciază