Gradiniţă vs educarea acasa… către Rafael

Dragul meu, peste o luna implinesti 2 ani. La aceasta varsta multi dintre prietenii tai de joaca incep sa mearga la gradinita.

Ma astept ca peste o vreme sa incepi sa ma intrebi de ce tu nu mergi la gradinita.

Aceste ganduri ti le scriu pentru mai tarziu. Pentru cand vei intelege sufletul meu si asa, vorbit in litere.

Nu stiu daca voi avea puterea necesara sa rezist acestui val napraznic, care va ia pe voi, copiii,.. de langa noi, mamele si va duce intr-o mare de oameni mici ca sa va pierdeti unii printre altii, sa va amestecati printre jucarii, supravegheati de una sau doua doamne. Valul acesta ne face sa credem ca asa e cel mai bine, cel mai normal, cel mai natural. Ne invata ca plansul vostru provocat de zilnicele despartiri e normal si e chiar necesar. Treptat va veti acomoda si va veti rataci atat de bine printre ceilalti incat cu greu va vom mai gasi.

Noi, mamele, vom fi la servici. Vom lupta sa ajungem cineva, sa mai adaugam o diploma in dosar, o haina noua in dulap, o paine de mai mare calitate la hrana zilnica, o noua camera la casa in care locuim, un nou parfum la celelalte cateva zeci pe care le avem. Vom investi timpul ce ne-a fost daruit in lucruri ce ard. Sufletele ce le-am purtat in pantece le vom arunca in alte maini asteptand sa se sadeasca in ele…

Cred ca la sfarsit vom culege roadele departarii, ale instrainarii, ale razvratirii…si cu cele adunate in maini vom plange si vom jeli timpul.

Eu si tatal tau ne dorim sa te educam acasa. Sa nu te lasam din bratele noastre ca rod necopt. Sa te mai purtam pe bratele sufletului nostru pana ai puterea necesara sa te desprinzi. Of…dragul nostru…de ai stii cate pareri auzim, cate impotriviri. Stiu ca vom parea niste exagerati… In parc, cand ies cu tine, unele doamne binevoitoare imi spun: ” trebuie dat la gradinita…altfel cum va invata sa socializeze?”  (apropo de asta, am gasit un document interesant aici ). Alte mamici imi spun ca atunci cand vei merge la gradinita voi avea timp pentru mine, pentru pasiunile mele.

Iti marturisesc ca a te creste pe tine e cea mai de valoare pasiune pentru inima mea. In umblarea mea prin lume nu am gasit nimic mai de valoare decat sufletele, iar dupa ce ai purtat in pantece un suflet…valoarea lui e nemasurata.

Iti voi spune de ce nu vreau sa aleg gradinita pentru tine.

Un motiv e egoismul meu de a te avea cat mai mult langa mine, de-a te vedea cum vii fericit si deschizi usa camerei in care sunt eu ca sa te arunci in bratele mele si sa spui: „Mami, am venit sa pup unghia.” Apoi iei mana mea in mana ta si imi saruti unghile inchizand ochii. Egoismul meu te a te vedea aruncat in bratele mele cand ceva te doare, cand ceva te sperie, cand ceva te framanta. Cu ce sa inlocuiesc aceste lucruri? Eu nu vreau sa le dau pentru nimic din aceasta lume. Cred ca m-am nascut cu un dor nestins de-a purta rodul chiar si cand el nu mai locuieste in mine…cu un dor de a vedea pe urmele mele, urmele tale. M-ar durea enorm sa vad ca urmezi alti pasi, ca ai prieteni multi dar pe noi ne ai straini…

Cred ca in copilarie e mai usor sa taiem din tine pornirile gresite. In Micul Print e un pasaj potrivit pentru ce simt eu :

„…pe planeta micului print se aflau niste seminte ingrozitoare … seminte de baobab. Pamantul planetei era plin de ele. Or, de un baobab, daca prinzi de veste prea tarziu, nu te mai poti descotorosi niciodata. Napadeste intreaga planeta.
O strapunge cu radacinile. si daca planeta este prea mica, si daca baobabii sunt prea multi, o fac sa sara-n aer.
– E ceva ce tine de disciplina, mi-a spus mai apoi micul print. Dupa ce te-ai dichisit de dimineata, trebuie sa dichisesti cu grija si planeta. Trebuie sa te straduiesti sa smulgi intotdeauna baobabii, de indata ce-i deosebesti de copaceii de trandafir, cu care se aseamana mult, cand sunt foarte tineri. E o treaba plicticoasa, dar foarte usoara.
Si, intr-una din zile, m-a povatuit sa-mi dau silinta si sa fac un desen frumos, cu ajutorul caruia lucrul acesta sa le intre bine in cap copiilor de pe meleagurile mele.
„Daca vor calatori candva – imi spunea el – s-ar putea sa le fie de folos. Uneori, de lasi o treaba pentru mai tarziu, nu-i nici o paguba. Cand insa este vorba despre baobabi, intotdeauna se intampla o groaznica nenorocire. Stiam undeva o planeta, locuita de un trandav. Nu luase seama la trei copacei …”
 

Cum sa vad baobabi ce cresc in tine, langa tine daca tu stai 8 ore la gradinita? Cum sa ii smulg, cum sa ii deosebesc de trandafiri?

Ti-am mai spus si iti spun din nou ca tu esti floarea noastra. Esti in grija noastra…Noi suntem raspunzatori de felul in care vei inflori mai departe.

„- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa….
– Oamenii au dat uitarii adevarul acesta – zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator de floarea ta.
– Eu sunt raspunzator de floarea mea … spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.”
 
„Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume …”

Pentru ca vreau sa fim prieteni…

Pentru ca vreau sa ne implinim slujba cea mai importanta…

Pentru ca vrem sa trecem prin sita cerului (asa cum vom putea) informatiile ce vin spre tine…

Pentru ca nimeni in afara de Dumnezeu nu te iubeste atat de mult ca si noi…

Pentru ca nimeni nu iti vrea binele asa ca noi.

Pentru ca in mine ai crescut, in mine te-ai miscat, in mine ai sughitat, ..

Pentru ca esti rodul iubirii noastre si nimeni nu te cunoaste mai bine decat noi…

Pentru ca o prietena draga mi-a spus intr-o seara de mai: (legat de cresa la care isi duce fetita)

” …acolo e oribil…toata ziua merge televizorul…o mamica dimineata a adus 2 plase de dulciuri pt copii…prin clase se tipa…sunt tare tare multi copii…azi… au fost 32…ea n-a avut pat…am luat-o la pranz toata plansa si oftata, uda si rupta la haine…mi se pare fara margini de trist…este imaginea cea mai elocventa cum in societatea de azi omul nu conteaza, decat duzina…decat sa mearga unse niste lucruri care nu inseamna nicidecum familie ci afaceri,prosperitate,prestigiu…

imi bat joc de copilul asta Andreea…si pt moment nu am solutii…sau poate puterea si curajul sa sustin niste solutii care sunt cu totul impotriva sistemului si curentului”

 

Pentru ca visam pentru tine cerul…

 

11 gânduri despre „Gradiniţă vs educarea acasa… către Rafael

    1. Da, au trecut doi ani deja. E atat de grabit timpul si ne duce si pe noi atat de repede prin viata incat cateodata sunt speriata de aceasta trecere ce nu ma avertizeaza niciodata ca nu se mai intoarce, ca ce e pierdut e pierdut si ce e castigat e castigat. Va salutam si noi si va imbratisam cu drag!

      Apreciază

  1. Buna!
    Nu esti chiar asa de impotriva curentului- in afara Homeschoolingul e cat se poate de implementat, iar in tara sunt din ce in ce mai multe voci care pledeaza pentru asta. Multi fac un pseudo-homeschooling, o gradinita acasa dupa orele de gradinita, sau chiar isi tin copiii acasa pana mai tarziu. Din mai multe motive, baietelul nostru va merge la gradi la toamna, dar atunci va avea 3 ani si 7 luni.
    De cand am inceput sa ma ocup serios de el am cunoscut o gasca intreaga de mamici pasionate de early learning. Unele au copii cu varsta apropiata de a baietelului tau- poate reusesc sa va inspire la joaca…educativa 🙂 (desi sunt convinsa ca si voi faceti acasa asa ceva). Happy learning!

    Apreciază

    1. Buna!
      Multumesc pentru cuvintele acestea care sunt o incurajare pentru mine. Stiu ca sunt multe voci care pledeaza pentru asta dar marturisesc ca in jurul meu cunosc putine exemple care fac acest lucru. Si cand valul merge in alta directie e destul de greu sa mergi impotriva lui. Pana si aceste randuri, scrise mai sus, sunt de fapt o incercare de a mai face un pas in directia spre care aspir.
      Mi-ar fi de mare folos daca as primi cateva contacte ale unor persoane care fac acest lucru. Marturisesc ca nu sunt f inspirata la jocurile educative si pana acum am facut foarte putine. E binevenit orice vine in ajutor!

      Apreciază

      1. O, pai este foarte simplu! Intra in blogroll la mine, la sectiunea „Cine se mai joaca acasa” si ai sa gasesti o groaza de exemple…din Romania!!! Ca sunt cu mult mai multe in afara, asta e altceva…dar poti gasi multe mame romance pasionate de subiect. Si eu am multe activitati pe care le faceam cand baietelul meu era de varsta copilului tau, poate te inspira si acelea.

        Apreciază

  2. Andreea, la voi la biserica nu este gradi? Stiam, sper sa nu ma insel, ca exista gradinite crestine, si sunt convinsa ca acolo sunt oameni care intr-adevar se uita la copii si la sufletul lor si nu prin ei.
    Tine-l acasa cat poti. Nici eu nu l-as lasa…Dar daca va veni momentul, fie ca va fi necesar, sau ca asa veti hotari, cred ca acolo i-ar fi infinit mai bine puiului vostru.

    Apreciază

    1. La biserica exista scoala duminicala si exista si gradinite care isi doresc sa puna in copii valorile lui Dumnezeu…si eu cred ca acolo oamenii sunt mult mai atenti la sufletul copiilor nostri.
      Sper ca Dumnezeu va aduce resurse psihice si fizice sa il pot tine pe Rafael cat mai mult acasa.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s