Nu stiu cum sunt alte mame, alte sotii…
Stiu doar ca uneori zilele mele sunt incarcate cu o povara ce poarta numele de „prea multe”. Dimineata ma trezesc cu forte proaspete si imi pare ca am energie sa fac toate lucrurile pe care mi le-am propus. Ma trezesc la mijlocul zilei ca desi am facut o multime de lucruri s-au adunat altele pe langa si parca am mai multe decat la inceputul zilei.
In fiecare zi curatenia trebuie luata de la inceput. Avand o sigura camera ( dormitor, living, birou, biblioteca, loc de joaca pentru Rafael) care e mereu plina si care parca niciodata nu a cunoscut ordinea incerc sa o aduc intr-o stare buna pentru ca niciodata nu se stie cine ne viziteaza. Nu sunt maniaca in ceea ce tine de curatenie. Daca veti veni in camera noastra poate nici nu veti vedea cata munca se depune in fiecare zi pt ea. 🙂 (jucarii micute sortate, haine, carti, lucrurile de hobby, cartile, …toate cer timp)….E o camera plina, incarcata. Am in plan sa o incarc si mai tare 🙂 (cu ghivece si tavite cu vlastari si alte plante care nu pot supravietui in bucataria neincalzita peste iarna)…cu cateva rafturi suspendate pentru obiectele dragi primite de la oameni speciali (pe care le tin ascunse ca sa nu le distruga Rafael).
In fiecare zi incerc sa pregatesc hrana gustoasa si sanatoasa (sunt multe zile in care nu reusesc) pentru familia mea, incerc sa petrec timp de calitate cu Rafael (sa ne jucam cu jucariile, sa il implic in activitatile mele din casa, sa iesim pe afara),sa petrec timp decalitate cu Daniel, incerc sa citesc lucruri care sa ma motiveze sa lupt pentru visele cladite in mine. Imi tin casa si sufletul deschise sa primim oaspeti…
Pana acum eram foarte implicata in munca cu invitatiile de nunta. Pentru ca lucrurile s-au marit ca forma si dimensiune voi lasa munca aceasta in mainile unei fiinte dragi mie. Consider ca neglijez prea mult viata de familie si cred ca unele lucruri trebuie lasate din maini ca sa ne putem umple mainile de alte lucruri…Intr-o zi. cu ajutorul Domnului, voi scrie mai multe despre asta.
Impreuna cu Daniel lucram la http://silenceofphotography.com/ . E un proiect, un vis, o pasiune de a ne apropia de oameni si de sufletele lor unice prin fotografie. Incerc sa fiu un ajutor potrivit pentru Daniel si in acest loc. El face mult mai mult decat mine. Poate din afara ar parea ca eu fac mai mult. Eu ma ocup de partea cu „publicul” care e mai vizibila. Munca adevarata si grea e pe umerii lui. Ma implic cu drag…:)…dar ceea ce ramane pe primul loc din cele ce sunt pe pamant e familia mea. Daca voi simti si voi vedea ca acest proiect imi ia prea mult timp voi lua noi decizii.
Imi place mult sa impartasesc cu voi ganduri , trairi, imagini…Si asta cere cateodata mai mult timp decat ar trebui sa dau. Asa se explica pauzele de zile in care nu mai apare nimic nou pe blogul meu.
In unele zile…sunt coplesita. De exemplu ma trezesc ca trebuie sa vina cineva la noi. Casa e toata pe dos. Vasele nu sunt spalate. Nu am nimic cu ce as putea servi musafirii. Rafael e obosit si energia lui epuizanta pentru trupul meu trudit imi ia si ultima farama de energie psihica. …Sunt fractiuni de secunda in care simt ca ma pierd cu firea, ca nu mai stiu cine sunt si ce imi doresc sa fiu. Mi separe ca sunt singura intr-un univers al haosului si nu vad nici o iesire, nici un ajutor. Atunci simt nevoia sa descarc povara mea (sa vorbesc pe un ton dur si apasat cu Daniel, sa tip la Rafael)…
Azi, dupa un moment de acest gen, intr-un repaus de regasire (Daniel a mers pe deal cu Rafael ca sa ma lase sa ma gasesc si regasesc) am gasit un articol dintr-o revista online. Asa se face ca sufletul mi-a inflorit si multumesc Celui ce mereu se face auzit daca facem Liniste in noi!
Il impart cu voi: sotii si mame…
In speranta ca va va fi de folos…
Mai multe din acest articol si alte lucruri interesante despre cum poti petrece timpul cu copiii tai, despre cum poti aduce culoare in caminul tau gasiti in revista online : http://www.impartmagazine.com/
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns