Waw!!! In vara aceasta, dupa multe discutii cu sotul meu, realizand ca nu ne permitem o casa la tara …ca poate niciodata nu ne vom permite sa ridicam ceva ce ne cere prea mult timp (lucrurile materiale cer bani, banii cer timp mult pe care vrem sa il investim in altceva decat in case mari si masini luxoase) sotul meu a venit cu idee sa ne cumparam o rulota (sa ne fie casa)..sa calatorim cu ea, sa ne asezam pe o bucata de pamant (la tara), sa nu ne simtim legati de un loc anume…oricum nu suntem aici statornici :)..o Tara avem! si ea e sus:)……Mi s-a parut o idee minunata dar au aparut ingrijorari (cum ne crestem copii in rulota, cum supravietuim cu totii asa..mai ales daca Dumnezeu ne mai binecuvinteaza si cu alti copii). Ce cadou mare mi-a facut Dumnezeu azi, vazand acest articol! Ce incurajare! Ce provocare pentru a invata ca avem nevoie de atat de putin ca sa fim fericiti. 🙂
Cred ca va fi tare fericit cand ii voi spune ca nu ma mai tem sa il urmez prin lume intr-o rulota, ca azi sunt constienta ca daca avem iubirea in noi, cu noi suntem cei mai fericiti!
Am aflat despre ei si ideea lor minunata azi, prin intermediul facebook-ului. Si cum nu pot pastra lucrurlie frumoase doar pentru mine le impart cu voi. Va invit sa vizitati blogul lor si sa va imbogatiti cu lucruri nemateriale: http://www.viatapeindelete.com/
O sa va urmarim cu drag! Stim ca oameni ca voi fac lumea mai frumoasa. 🙂
Andreea Stanciu 
Si totusi, spiritul e amprentat de vietuire, de locuri, de casa, de imprejurimi, de vecini. Intr-un fel e amprentat spiritul in apartament, intr-un fel la casa, si intr-un fel in rulota. E drept ca suntem aici statornici, dar istoria binecuvantarii incepe cu promisiunea unei odihne intr-o tara, intr-un loc anume (odihna pe care n-au primit-o, ne spune epistola catre Evrei). Cei mai multi oameni au nevoie sa prinda radacini. Sa se lege de locuri. Sa isi poata aminti cu sfintenie de „locurile copilariei”, locuri de care chiar si secularii si ateii sunt legati spiritual.
ApreciazăApreciază
Eu nu vad in rulota ceva ce ma indeparteaza de ce spui tu. Cred ca putem sa locuim cu rulota pe un petic de pamant, la tara, intr-o comunitate…muncind pamantul din jurul rulotei. De asemenea cred ca rulota in sine poate deveni acel loc de care copilul si noi sa ne legam o parte din amintiri. Cred ca e minunat sa te plimbi prin lume cu casa (chiar daca lumea inseamna judetul Cluj, Romania, Europa)..sa cunosti oameni, sa inveti ca altii sunt extrem de diferiti, sa intelegi ca nu esti tu cel ce a cunoscut adevarul si toti ceilalti sunt pierduti, sa vezi Creatia, sa inveti din Dumnezeu …sa mergi prin lume propovaduind prin viata si faptele tale despre El.
Daniel a calatorit foarte mult inainte sa ne cunoastem. Stiu ca eu am fost deosebit de impresionata de deschiderea lui, de ecumenismul lui (religios, cultural, ..). A fost primul om intalnit intr-un mediu neoprotestant care mi-a vorbit despre ortodoxie si alte culte intr-un mod plin de dragoste, de intelegere. Pe el l-am vazut devenind prieten cu oamenii de la tara, cu tiganii, cu oameni culti, cu cersetori, …
Mi-a spus ca o mare parte din ce e azi se datoreaza calatoriilor pe care le-a facut prin lume (cu trenul, autostopul). Mi-ar placea sa putem da aceste valori si copiilor noastri.
ApreciazăApreciază
Mereu ma bucur (sufleteste) cand descopar ca sunt multi aceia care incearca si reusesc sa de-a crezare rulotei.
Mult succes!
ApreciazăApreciază