Ce pot învăţa în văi

Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.    Psalmul 94:19

Pauza aceasta îmi face bine, un mare bine…mă învaţă să folosesc suferinţa şi valea prin care am trecut pentru a plânge cu cei ce plâng…

Azi îmi par deşertaciuni multe din cele ce se derulează înaintea ochilor mei. Am intrat pe facebook şi am privit câteva minute la alergarea prietenilor mei. Am ales să întorc privirea spre suferinţa din jur. Prea mult mi-a venit să judec truda deşeartă dupa un strat de fard, o haină de firmă, o maşină mai scumpă, o mobilă mai selectă. Doamne iartă-mă. dar azi mi-e silă de toate acestea şi judec cu uşurinţă. Toată durerea celor dragi mi-e mai scumpă …depresii, cancer, temnita, neînţelegeri în familii, copii abandonaţi care tânjesc după mângâiere.

Pentru că ale mele cuvinte sunt puţine, las câteva rânduri din cartea Urmarea lui Hristos.

„Să ştii bine că trebuie să duci o viaţă de răstignire!

Şi cu cât fiecare e mai mort pentru sine, cu atât începe să fie mai viu pentru Dumnezeu…

Vrednicia şi sporul vieţii noastre nu stau în numeroasele desmierdări şi mângâieri, ci mai vârtos în marile greutăţi şi necazuri ce îndurăm.

Daca-ar fi într-adevar ceva mai bun şi mai folositor pentru mântuirea oamenilor decât suferinţa, atunci de bună seamă Hristos ne-ar fi arătat aceasta prin vorbă şi prin faptă.”