Scrisoare. Copilului meu drag, Rafael.

Dragul meu prunc,

Au trecut câteva luni de la ultima scrisoare adresată ție. Mi s-a făcut dor să îți scriu. Dorul acesta arde în lacrimi și trăiri pentru tine.

Aseară, în timpul discuțiilor dinainte de somn m-ai întrebat… Mami eu unde o sa ajung, în iad sau unde? Ți-am răspuns cu un nod în gât: daca crezi în Dumnezeu și dacă faci voia Lui vei ajunge lângă Dumnezeu.

– Cred mami! Da mami, așa-i că eu nu mor? Așa-i că doar trupul meu moare?

– Da Rafael, sufletul tau va trăi veșnic.

Ai 4 ani și gândurile tale profunde legate de suflet mă zguduie pe dinauntru și pe dinafară. Realizez cu uimire că ai aceleași întrebări și temeri pe care le am și eu adesea cu privire la viața de dincolo. Nu vrei să mori pentru că în tine stă adânc înfiptă veșnicia. În șoapta Cerului ai fost modelat… Ah! copil drag ce gând nepătruns e acesta, de a fi veșnic lângă Dumnezeu, de a nu muri niciodată.

Și după ce trece emoția unei astfel de discuții trebuie luate armele în fiecare braț al ființei mele..pentru că lupta mea de a fi o mama ancorată în Dumnezeu continuă. Știu că tu mă copiezi, că îti sunt model și inima ta e păstorită de mine. Nu e un joc de-a mama și copilul. E un război al lumilor nevăzute. E de-adevăratelea… E pentru totdeuna.

Ieri am fost împreună la Adunarea Oastei Domnului. Tu dormeai în brațele mele. Respirai ușor total abandonat. Au ieșit în față doua fetițe. Cred că sunt surori. Cu voci ca de înger au început să-i cînte Mamei lui Isus, Mariei. Atât de frumos îi cântau încât aș fi vrut să opresc clipa cu toate ale ei.

Mi-au străbătut mintea căteva gânduri legate de Maria…. Ce ființă curată, ce vas a lui Dumnezeu, ce suflet modelat de Creator…ce încredere a avut Dumnezeu în ea…că îi va crește și modela Fiul. Dumnezeu știa și atunci cum știe și acum, că orice fiu va copia și va deveni ceea ce vede în părinții lui. Mă întreb cu suflet de mamă cum pășea Maria? cum vorbea cu Iosif? cum se purta cu vecinii ei? cum il privea pe Isus? Cum îl hranea? Cum îi răspundea la întrebări? Cum îi lega rănile? Cum trăia în fața lui Isus?… în fața copilului ei… De unde a învățat Isus să fie…Oare a primit totul în El direct de la Dumnezeu? sau a fost Maria unealta prin care Dumnezeu și-a modelat Fiul.

Dragul meu Rafael, așa cum ți-am mai scris, singura moștenire pe care o găsesc importantă pentru tine e Cuvântul lui Dumnezeu. Pe acesta vreau și mă lupt să-L sădesc în tine prin ceea ce fac mai mult decăt prin ceea ce-ți spun. Iartă-mă pentru că adesea nu reușesc. Iartă-mă că uneori mă las condusă de mânie și imi lipsește înțelepciune de a te corecta când greșești. Iartă-mă pentru atunci când îi vorbesc urât tatălui tău, pentru atunci când plină de mine nu mă supun lui, pentru atunci când oamenii ce vin la noi pleaca  neîncurajați, nezidiți. Iartă-mă pentru că adesea strâng prea mult și renunț prea puțin la lucruri, la timp, la viața mea de dragul altora. Iartă-mă pentru atunci când uit să Îi vorbesc și să Îi cânt lui Dumnezeu…pentru că lumea cu toate ale ei mă fură.

,,O luptă-i viața!,, ..deci mă lupt..să te cresc și să te păstoresc pe căile lui Dumnezeu.

Poți să devii cioban sau ciurdar, tâmplar, agricultor, medic, avocat, vânzător, artist, …. Orice vei vrea, dar să rămâi în Dumnezeu drag copil.

Și Dumnezeu să ne ajute să devenim împreună moștenitori ai Împărăției Lui.

Cu credința că Dumnezeu ne va ajuta la aceasta,

mama ta.