azi ai greșit…
te-am pedepsit om mic
dupa ce am vorbit o vreme despre consecințele faptelor mi-ai spus ca te te doare tot
„Ce tot? Ce tot Rafael?”…”Tot sufletul mami, ma doare tot sufletul” și ai plans o vreme
am stat lângă tine, să te asigur ca te iubesc și atunci când greșești
„Mami, iți pare rău că m-ai pedepsit?”
te-am pedepsit om mic
dupa ce am vorbit o vreme despre consecințele faptelor mi-ai spus ca te te doare tot
„Ce tot? Ce tot Rafael?”…”Tot sufletul mami, ma doare tot sufletul” și ai plans o vreme
am stat lângă tine, să te asigur ca te iubesc și atunci când greșești
„Mami, iți pare rău că m-ai pedepsit?”
…
După alte cateva fraze care ne-au fost punte, de la sufletul meu către sufletul tău, mi-ai spus „Mami, eu nu așa mă schimb, dacă mă tot pedepsești și dacă mă bați. Eu mă schimb dacă în fiecare zi când mă trezesc îmi amintești și îmi tot spui: „Să nu mai bați copiii, Rafael!”. Eu așa mă schimb…”
Cred că Dumnezeu mi-a șoptit blând prin discuția cu tine că trebuie să scriu Cuvintele Lui pe tablița inimii tale în fiecare zi, să-ți spun blând când pleci la joacă: „Dragul meu fiu, să fii bun. Să nu lovești, să nu furi, să nu minți…Să fii bun. Să spui adevărul și numai adevărul, oricât de mult te-ar costa asta, să dai din merele tale, din biscuiții tăi, din jucăriile și hainele tale. Să mângâi, să ajuți, să trăiești pentru alții mai mult decât pentru tine. Să lași ideeile tale de dragul altora. Să dai. Să fii bun…
Cred că ești în stare să deosebești binele de rău …dacă ești ajutat, motivat, susținut. Iartă-mă că aștept uneori prea mult de la tine. Iartă-mă că uit să scriu în fiecare dimineață pe tăblița inimii tale: Să Fii Bun!…
Dacă eu, matură fiind, am nevoie să mi se amintească asta mereu și mereu tu de ce nu ai avea nevoie?
„Să fii bun…”
Andreea Stanciu 
Priceless… iti spun sincer draga Andreea, ca ma pun perfect in pielea puiului tau. Si eu am avut o mama aspra, care facea educatie cu cearta, vorbe grele pe care nu le-am uitat niciodata si asa mult mi-am dorit ca toata viata sa am si eu o mama buna, calda, mama prietena careia sa-i pot spune orice, pe care sa o simt deschisa. Ea se erijeaza in model pt ceilalti, dar cu mine niciodata nu a stiut sa relationeze.. am ajuns la concluzia ca mama ei, bunica s-a purtat la fel cu ea cand era copil si de asta se comporta si ea cu noi asa… bine, intre modelul de mama care esti tu si modelul de mama care e mama mea sunt diferente uriase dar in situatia asta, n-am avut cum sa nu empatizez cu puiul tau, ca mereu mi-amintesc cum ii ziceam mamei nu mai tipa la mine, zi-mi frumos, asa inteleg… fii mai blanda, mai calma… si ce e cel mai important ca doar in felul asta, cu blandete, puiul e miscat la coarda sensibila si intervine parerea sincera de rau pt ceva ce nu a facut bine si in mod sigur ca se va stradui sa nu mai greseasca dar important e climatul in care se stabilesc lucrurile… Ps: Sa-ti mai zic si ca regasesc in mine uneori din felul certaret al mamei.. si ca cel mai greu „compliment” care mi s-a facut a fost „esti rea ca maica-ta” iar eu n-am avut ce face decat sa las capul jos.. deci iti doresc din suflet sa nu ajungi ziua in care sa recunosti in puiul tau slabiciuni de-ale ca e greu sa iti asumi ca de la tine vin, tu le-ai sadit acolo.. Te imbratisez.
ApreciazăApreciază