Ne-a nins cu frunze în poala ochilor.
Ca un șir de pete colorate ne-am strecurat printre pomi, iar ei se prefăceau că nu ne simt, că nu ne aud.
Noi eram gălăgioși, ei tăceau. Își lăsau doar frunzele să fredoneze risipirea.
Într-o zi de sărbătoare…am pornit…
cei mari și cei mici
prin inima toamnei
…prin pădure…
jucându-ne…
păziți de Lumina
cu popasuri
uimiți
NOI…
o mână de oameni ce locuim la sat
neobosiți și totuși găsindu-ne odihna la apusul zilei, când cei 15 km s-au sfărșit
Așa arată una din zilele de școală.
Cât despre noi…
tare bine ne vine aceast mod de a trăi…
la SAT
Viața noastră e mai colorată pentru că îi avem lângă noi pe Andrei, Cristina, Ștefan, Ecaterina, Ioan…pe Sergiu, Simona, Gabriel, Iustina, Irina, Vladimir…
si tare cred că în curând vom fi mai mulți.
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns