E decembrie la noi în sat…ne pregătim cuibul și inima pentru Crăciun

În seara asta mă așez să scriu după ce mi-am adormit puiul. E un obicei special acesta de a-ți adormi puii fără a purta teamă de asta, fără a fi împovărat de asta. O vreme mi-am dorit mult ca Rafael să se obișnuiască să adoarmă singur. Acum îmi doresc să nu se stingă prea curînd această nevoie… din inima lui.

Ce binecuvîntare să fie seară în cuib și puiul să te cheme șoptit: ,,Mami, vii te rog lîngă mine!,, Apoi după câteva întrebări, după câteva poveri mărturisite să-ți spună: ,,Poți să pleci după ce adorm.,, Are nevoie să fie legănat de prezența mea în timp ce adoarme.

Eu am stat cu ochii închiși lîngă el. Din când în când ridicam câte o pleoapă, să-i pândesc frumusețea. Făceam acest lucru cu mare grijă…ca să nu-i tulbur ființa. Mă hrăneam cu imaginea lui după ce închideam pleoapele și lăcrimam. Puteam doar să exclam: ,,Ce minune! Doamne ce minune!,,

Privesc același chip de 4 ani și jumătate..aproape în fiecare zi, ore în șir. Apoi seara cînd mă așez în pat nu sting becul înainte de a atinge cu inima imaginea lui dormind. Îl sărut și îi vorbesc și atunci când doarme.

În cuibul nostru Dumnezeu repară mereu lucruri și inimi.

Linoleul rupt din bucătărie îl petecește cu aur și apa rece ce vine direct din fântână o încălzește. Prin streașina spartă curg diamante.

Prin feresetrele neizolate aduce în casă dansul nesfârșit al vântului de iarnă. Iar ușa veche și imposibil de închis …poate lăsa îngerii să intre și să tăbărască în jurul nostru, ca să ne scape de orice primejdie.

…………………..

Am început iarna arându-ne grădina.

Nu știam atunci cât de tare ne va ara Dumnezeu inima.

Vă anunț că aici cu adevărat e mai ușor să-ți amintești de Dumnezeu, dar la fel de adevărat e că și aici ispitele și păcatele ne dau târcoale. Eu trăiesc o perioadă în care Dumnezeu mă smerește. În timp ce îmi ară inima mă lasă să văd cât de rea sunt, cât de egoistă, cât de puțin rabd, cât de ușor mă aprind de mânie, cât de puțin dau, cât de mult strâng, cât de puțin fac pentru alții…și cât de mult fac pentru mine.

Adesea îi spun lui Rafael: ,,Dăruiește dragul meu, dă din ce ai. Doar ceea ce dai strângi, doar ceea ce lași pentru alții vei găsi în Cer.,,

Aceleași cuvinte ar trebui să mi le spun și mie în fiecare dimineață.

 ,,Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii;

 ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

……………………

 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu semenă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grînare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu Sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?

 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;

 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.

  Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

 Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”

Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.

 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

  Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.,,(Sfânta Biblie)

 

Una din zilele în care am evadat din cuib. Eu și Daniel am împlinit 9 ani de când ne-am cunoscut…in Cluj, pe Cetățuie. Slavă Domnului pentru acea zi!

Ne-am dus cu broscuțe și suc de merișoare. Ne-am rugat și ne-am gîndit la copilul din Cer. Ce fericit trebuie să fie alergând pe lângă Dumnezeu…

 

John, un oaspete special. Ne-a cântat colinde și ne spus povești…în engleză.

Muncim, cu dragoste.

Mâncăm cartofi copți pe plită cu mujdei de usturoi.

Ne bucurăm de felul în care ne vizitează lumina.

Satul e uneori îmbrăcat în chiciură.

Animalele sunt terapie … Pisu și Hari.

Un lucru nou a poposit în casa noastră: calendarul de Advent, cu săculeți tricotați..primiți în dar de la o mama specială. În ei stau daruri pt Rafael. Un exercițiu bun de a învăța că fiecare zi e un dar de la Dumnezeu… pe care trebuie să îl primim cu entuziasm și mulțumire…

Prieteni dragi de departe…mereu aproape de inima noastră.

Lemne

Țurțuri

Poarta unei case dintr-un sat de deal. E casa pe care am închiriat-o… Aici e multă liniște… Și vrem să împărțim din ceea ce am primit cu orice suflet care își dorească să vină…să vadă cum e viața la sat în vremea noastră.

 

 

În această cameră a fost odată o cămară întunecoasă, cu lucruri vechi și șoareci.

Azi e cameră de oaspeți…

 

A Lui să fie toată slava!