Vază pentru flori uscate

borcane1Întotdeauna mi-au plăcut florile uscate. Mereu aveam casa plină de ele. Gratiela. îți mulțumesc pentru florile de levănțică uscate pe care mi le-ai daruit într-o zi rece de iarnă. Fac parte din decorul camerei noastre. 🙂

Vazele pentru flori uscate sau pentru flori vii, pentru crengi de brad sau pentru creioane….(sau orice vă trece prin cap) le găsiți de joi la târgul handmade din Iulius Mall Cluj (la parter). Vom aduce acolo jurnale, albume foto, semne de carte. Standul nostru va fi în apropiere de magazinul H&M.

…………………………………………………….

Cred cu tărie că e foarte important să facem din casa noastră un cămin. Și cum Dumnezeu a lăsat în noi, femeile, atenția spre detalii …noi suntem responsabile de acest aspect. Există obiecte care încălzesc atmosfera și inima, exista lucruri ieftine (in magazinele second hand, in oser, piete) facute cu gust, exista lucruri prin casa care pot fi refolosite, decorate.

M-am gandit sa impart cu voi pe blog ideei de decorare a casei și să vă încurajez pe voi (mame, soții) să faceți din casă un cămin.

Să fie un loc odihnitor pentru cei ai casei și nu numai, să fie un loc cu mâncare caldă pregătită de voi, cu miros de deserturi sănătoase, să fie un loc de care celorlalți li se face dor, să fie un loc în care Dumnezeu e chemat să sfințească și unde Duhul Lui se simte, să fie cuib, cămin…

Vă asigur că nu aveți nevoie de bani mulți pentru asta. Aveți nevoie de o inimă dispusă și educată să facă asta. Copiii noștri vor crește. Ei vor păstra amintiri, mirosuri, gusturi, trăiri din copilăria lor. Și aceste amintiri s-ar putea să-i cheme înapoi cînd vor rătăci. Poate în văile adolescenței își vor aminti de candela aprinsă, de cântecele către Dumnezeu cîntate cu noi, de dragostea cu care îi întâmpinam, de cartofii copți pe plită, de serile în care mâncam semințe prăjite în casă și povesteam, de diminețile în care ieșeam și pășeam prin zăpadă desculți…Poate își vor aminti cum le spuneam cu blândețe să stea lipiți de Dumnezeu.

Eu am crescut cu bunica mea, părinții mei mergeau la servici. Cele mai multe amintiri din copilăria timpurie le am cu ea. Ea mi-a pus prima oară în mâini acele de croșetat. Îmi explica cu drag despre lucrurile de mână. Era o femeie harnică. Mergeam cu ea într-un parc cu mulți pomi și croșetam pe bancă. Dimineața  mă aștepta pe mine și pe sora mea cu micul dejun și apoi ne ducea la școală. Încă am în suflet gustul laptelui cu cacao de acum 20 de ani. Îmi amintesc cum ne aștepta mereu cu mâncare caldă când veneam de la școală și nu ne lăsa să mâncăm până nu ne spălam pe mâini.

Avea două dulapuri în camera ei. Îmi spunea mereu că în ele îmi va lăsa o moștenire: două valize cu gheme de ață, etamină și pânză pentru cusut, ace și o colecție de batiste.

Gătea cu pasiune și ne punea mereu porții mici în farfurie și asta făcea mâncarea ei și mai prețioasă.

Nu lipsea în nici o duminică de la biserică.

După școlile făcute am întâlnit un bărbat care mi-a spus: Eu vreau ca tu, cea care îmi vei fii soție, să stai acasă cu copiii, să ai grijă de casă, să nu mergi la servici. Eu, ca o fată cu școală am primit cuvintele lui ca pe un dezastru al vieții mele. Pentru ce am făcut toate școliile? Pentru ce m-am trudit atât? 15 ani de școală ca să stau acasă?  a fost cea mai mare jignire pe care am primit-o în viața mea. 🙂

Azi e o mare binecuvântare…

Îl ajut pe soțul meu la fotografiile de nuntă (astfel lipsesc în sezonul nunților vreo 15 zile de acasă). În restul timpului sunt acasă: gătesc, creez, fac curat, grădinăresc, am grijă de Rafael, de animale, de soțul meu, citesc, scriu, visez și încerc să aflu cum putem să strângem cât mai multe comori în Împărăția Cerurilor.

Azi fac ceea ce am văzut la bunica mea făcând. A fost modelul plin de dragoste lângă care am crescut. Mereu m-au frustrat școliile pentru că nu aveam timp să fac lucruri de mână …așa cum am văzut la ea.

Cred că a imprimat în ființa mea obiceiurile ei ..pentru că avea timp de mine și dragoste pentru mine și avea încredere că pot să fac și eu ceea ce știe ea. Cred că ceea ce nu ne lasă pe noi mamele să fim ceea ce sunt bunicile adesea e lipsa timpului, e serviciul solicitant, e grija carierei. Copiii ne devin o piedică și casa un coșmar. Devenim mame prea târziu, când suntem bunici și totuși ne pierdem tinerețea ca să devenim ceva.

La bătrânețe ne dăm seama că nu am devenit nimic, că am rămas mame deși am luptat și ne-am zdrobit oasele ca să fim orice altceva…

Vreau să aibă parte de mine (așa imperfectă cum sunt) copiii mei și să las o moștenire ce nu se vede pentru inima lor.

……………………………….

Să trecem la lucruri practice:

Aveși nevoie de sticle înalte sau borcane, un ghem de cânepă mai groasă, bandă dublu adezivă.

IMG_9602

Lipiți banda dublu adezivă pe borcan, Peste ea acoperiți sticla cu cânepă, cu grijă și răbdare (dintr-un capăt la altul sau doar parțial).

La sfârșit decorați cu dantelă, panglici, fructe uscate, scorțișoară, bețe…(orice aveți prin casă și nu cere cheltuială prea mare.)

IMG_9643

IMG_9606

Spor să aveți și timp ..ca să faceți din casa voastră un cămin!

 

Un gând despre „Vază pentru flori uscate

  1. Imi plac foarte mult vazele acestea, dar nu cred ca mie o sa-mi iasa asa frumoase. Ai de vanzare?
    Din pacate nu cred ca mai apuc sa ajung pe la Iulius Mall, la expozitie…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s