Cu părere de rău…despre vorbirea de rău

IMG_0602Am ales să scriu aceste gânduri aici pentru ca scrierea lor le va fi devenire: din tainic și ascuns spre public, deschis, știut de cei mai apropiați și îndepărtați, tras la răspundere.

Când am ponit în lupta cu dependența de zahăr am făcut public acest lucru. Știam că în acest fel nu voi putea să trișez pentru că ceilalți vor vedea și mă vor trage de mânecă. Dintr-o dorință ascunsă cu care mă jucam cum vroiam eu, cu modificări de condiții, cu trișări și căderi repetate a devenit ceva serios, matur, în văzul tuturor.  Căderea mea putea fi pricina de cădere și pentru alții și am știut ca inclusiv în taina camerei mele trebuie sa port bătălia cu seriozitate.

Acum a venit vremea să scriu despre o altă parte neagră a ființei mele cu care am început bătălia în taina casei mele și pe care o pierd aproape zilnic. Azi am decis că trebuie făcuta publică, că în acest fel nu mai e un joc de-a face binele ci devine ceva responsabil. Trebuie sa transpire sufletul si limba trudind sa spuna binele si numai binele despre cei din jur…si de-i va veni sa spuna raul  sa taca, sa mai cerceteze, sa se mai aseze o vreme in locul celuilalt, in durerea lui, in credinta lui …si daca totusi tot ii va veni sa spuna raul sa il spuna lui Dumnezeu si sa i-l spuna celui despre care il gandeste si nu altuia.

Da, despre VORBIREA DE RAU e vorba, despre cea de care imi pare de fiecare data rau.

De atatea ori am spus Gata, de azi nu mai vorbim oamenii de rau si in fiecare azi au fost cuvinte rele pe care le-am spus despre altii. In acest fel ma cred mai buna decat cei din jurul meu, mai inteleapta…si incetez sa-i mai iubesc pe ei si ma iubesc doar pe mine. Impreuna cu Daniel pornim intr-o aventura noua. IMG_0640Aceasta aventura se numeste VORBIREA DE BINE.

In iarna aceasta am gasit un citat de-a lui Wurmbrand. El spune ca daca i-am multumi lui Dumnezeu pentru tot ce face pentru noi nu am mai avea timp sa ne plangem. Cred totodata ca daca am spune toate lucrurile bune pe care le putem spune despre cineva nu ar mai fi timp sa le spunem pe cele rele. Cei de langa noi, modelajele unice ale Artistului Perfect si Infinit, sunt cei pentru care Hristos s-a lasat rastignit. Ce mare valoare au acestia! Pe fiecare Dumnezeu l-a gandit in detaliu, pentru fiecare si-a dat Fiul, pe fiecare l-a stiut din pantecele mamei sale, pe fiecare ii vrea cu gelozie pentru El. In fiecare a pus din El…in fiecare se ascunde Chipul si Asemanarea. Trebuie sa ne educam sa-i vedem valorosi pe cei de langa noi si sa ne uitam la ei cu ingaduinta si dragoste …dorindu-le Cerul si cautand sa scoatem din ei tot ce au mai bun. Sa vedem in slabiciunile lor motive de rugaciune si nu pricini de barfa si de judecata…

Nadajduim ca prin munca si staruinta ne vom forma un obicei, noi si cei ai casei noastre: obiceiul de a vorbi de BINE.

Daca printre voi mai sunt si altii care vor asta sa ne scrie…ca sa stim si sa ne rugam pentru voi…de aici, din mijlocul unui sat imbracat in zapada si daca sunt altii care deja au invatat asta sa ne scrie ca sa vedem ca se poate si sa se roage pentru noi.

In mod oficial ne cerem iertare de la fiecare om apropiat pe care l-am vorbit de rau: pentru credintele lui, pentru obiceiurile lui, pentru alegerile lui, pentru modul in care isi creste pruncii sau pentru ca l-am vazut pacatuind. Unele vorbe de rau sunt sigura ca au ramas tainice, dar sunt sigura ca altele au ajuns pana la voi. Mi-ar fi de folos si mie si sotului meu sa stim cu ce v-am ranit si ce lucruri rele am grait despre voi cu voie sau fara voie.

Dragi prieteni: ortodocsi, baptisti, penticostali, atei, vegetarieni, carnivori, artisti, tarani, oraseni, bogati, saraci, blanzi, duri, directi, tacuti, vorbareti, tineri, copii, varstnici, apropiati sau indepartati va anuntam ca am decis sa va vorbim de bine. Am decis sa descoperim tot ce e mai frumos in voi. Nu trebuie sa fiti ca si noi ca sa va iubim. Ne vom educa inima sa caute tot ce e mai frumos in voi si atat de mult sa vorbim de cele bune ale voastre incat sa nu mai fie timp de cele rele. Nu trebuie sa fim la fel. Dumnezeu de-a facut intentionat diferiti. Daca ne vom da silintele sa traim in dragoste, ingaduinta, respect, incredere viata noastra va fi mai buna si sunt sigura ca multe boli trupesti se vor vindeca cand sufletul va invata sa nu mai traiasca in conflict si ura.

Vrem ca atunci cand stam de vorba cu oamenii despre voi sa stam in Dragoste. Caci toti stim ca dragoatea rabda, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste, nu se poarta cu necuviinta,nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul, se bucura de adevar, toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Aceasta dragoste nu cade niciodata. Ramane valabila, ramane in picioare, e aceeasi azi si maine si a fost asa mereu. Nu-i putem schimba definitia si nu ne putem indoi de ea.

Si pentru ca Dumnezeul nostru este Dragoste inainte de orice…atunci sa-L lasam sa locuiasca in casa noastra, in discutiile noastre, la locul de munca, in biserica noastra, in satul nostru. Oriunde suntem noi sa fie si El. Sa nu-l izgonim …Sa ne sfintim cuiburile printr-o purtare frumoasa si placuta lui Dumnezeu!

Sa cerem de la Dumnezeu sa ne invete Dragostea…si El ne va da daca Ii cerem.

 

 

9 gânduri despre „Cu părere de rău…despre vorbirea de rău

  1. 🙂 Andreea, ma bucur ca Dumnezeu v-a pus acest gand in inima. Asta ma nemultumeste si pe mine, si eu vorbesc de rau, si eu am impresia uneori ca numai cum gandesc eu e bine. Apoi am momente cand imi dau seama de rautatea mea, fie singura, fie ajutata de cei din familie. Cand mama ma certa inainte, ma suparam, acum ma bucur, ma gandesc la ce imi spune, plang pentru vorbele mele si incerc sa ma schimb, Apoi trece un timp, si-mi repet greselile, sub alta forma, fata de alte persoane si la sfarsitul zilei ma simt vinovata ca nu m-am schimbat, cum mi-am propus. Cateodata imi pun dimineata in gand sa vorbesc mai putin, poate asa sunt mai atenta la ce spun, dar imi dau seama ca nu asta e solutia. Din inima mea se nasc gandurile rele pe care le transmit, trebuie sa-mi educ inima, asa cum spui si tu.
    Poate ca de anul asta, vom reusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa facem loc gandurilor bune in inimile noastre, impreuna.
    Cu bine!

    Apreciază

    1. Sa ne ajute Dumnezeu la asta! Sa ne ajute sa fim mereu mai buni, mereu mai iubitori…
      Te voi trece pe lista de rugaciune a oamenilor ce vor sa vorbeasca de bine. Sa te rogi si tu pentru noi cand iti vei aminti. :)…
      Suferim adesea pentru ca nu luam aminte la vorbele lui Dumnezeu, care ne-a dat leacuri pentru minte, trup si suflet….

      Apreciază

  2. Doamne ajuta! Cu aceasta dorinta am incheiat anul trecut, gand nascut in postul Craciunului.
    Sa ne purtam in rugaciune! Cu nadejde si dorire de bine, Dana

    Apreciază

  3. Nu mă convinge. Pe mine m-au ajutat, în repetate rânduri, cei care m-au criticat. Mi-au arătat defecte pe care eu, fără ei, nu le-aș fi descoperit niciodată. Blamarea „vorbirii de rău” poate deveni o capcană a autosuficienței.

    Apreciază

    1. „…si daca totusi tot ii va veni sa spuna raul sa il spuna lui Dumnezeu si sa i-l spuna celui despre care il gandeste si nu altuia.”
      cred ca e o diferenta foarte mare intre a spune in fata omului atunci cand vezi ceva gresit la el si de a-l vorbi de rau altora
      cred ca va e de mare folos sa va spuna cei dragi in fata ceea ce cred…dar cred ca e o mare durere sa auzi ca cei dragi te-au vorbit de rau….dupa ce in fata te-au facut sa crezi ca esti bun.
      avem constiinta fiecare dintre noi si cred ca aceasta ne mustra in soapta de fiecare data cand facem raul…constiinta mea se trezeste brusc si devine extrem de nelinistita si tulburata atunci cand buzele mele rostesc raul despre cei apropiati…pt linistea constiintei mele ar trebui sa ma educ sa vorbesc de bine si sa caut binele in cei de langa mine. Toti avem slabiciuni si lucruri negative care ne locuiesc fiinta, dar toti avem comori valoroase ce stau nedescoperite…pentru ca aproapele nostru are grija sa scoata la suprafata tot ce e mai rau…
      Nu am interesul de a convinge toti cititorii mei sa faca ca noi. Nu e treaba mea sa conving….:)…Eu plantez seminte. Altcineva le face sa creasca….dupa ce se topeste zapada.

      Apreciat de 1 persoană

  4. E un domeniu in viata mea cu care ma lupt de multa vreme… Oarecum ma bucur ca nu sunt singura care face asta… A fost „proiectul” pe anul 2014 si trebuie sa continuu si in 2015 pentru ca nu am scăpat de otrava vorbirii de rau in totalitate otrava care am impresia ca e însoțită si de un strop de invidie… M-as bucura sa va rugați si pentru mine!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s