„Îndrăznește să trăiești din plin acolo unde te afli” – Ann Voskamp

„Singurul lucru care stă în puterea noastră să-l hotărâm este cum folosim timpul ce ni sa dat. ” – J. R. R. Tolkien

Cred că ultimii ani cu tot ce cuprind ei sunt pentru mine cea mai reală mărturie a citatului găsit azi în cartea O mie de daruri.

Cred că fără ei aș fi crezut că cele ce stau azi  sub ochii mei sunt inchipuiri ale unei minți visătoare și nu au de-a face cu realitatea.

Am mărturisit celor ce mă vizitează în acest spațiu virtual că port o dorință și mi-am făcut un scop din a fi mulțumitoare, din a mulțumi.

După doar câteva luni de exercițiu vă spun că viața mea se transformă cu fiecare gând de mulțumire și acceptare…într-o viață tot mai frumoasă.

Uneori, focusată fiind pe lucrurile frumoase nu mai am timp să văd lucruri urâte…și ar trebui să fac un efort imens să-mi amintesc lucrurile urâte…și cu tot efortul, tot cele frumoase apar ca niște tablouri șterse de praf pe pereții sufletului meu. Iar eu sunt ca un orb …orbit de frumusețe.

În ajutorul meu de a rămâne orbită de frumusețe a venit cartea O mie de daruri. Am primit-o cadou de Crăciun..de la Daniel. Și iată că a venit vremea să călătoresc printre paginile ei cu ochii desculți și liberi să scape lacrimi.

După zile foarte aglomerate, Dumnezeu mi-a spus printr-o stare de neputință fizică că e timpul să stau…să nu fac nimic…să mă odihnesc.

Ieri a fost una din zilele în care am stat în pat. Trupul avea nevoie de odihnă și i-am respectat nevoia cu bucurie. Daniel a făcut tot ce era de făcut prin casă. Rafael a înțeles starea mea și nu mi-a cerut prea multe. 🙂 Mi-a cerut doar cât aveam nevoie ca să nu fiu deprimată că nu fac nimic.

Am ieșit afară de câteva ori. În drumul spre wc din curte m-am bucurat de zăpadă cu câte un colț de ochi. Era prea puternică lumina pentru ochii mei. Când s-a lăsat întunericul l-am tras pe Rafael de câteva ori cu sania prin curte, pe drum. Am văzut că te poți bucura și când nu ți-e bine și bucuria te vindecă…

În această stare de repaus, cu mintea dezlipită de comenzi și treburi, inima a sorbit liniștită din această carte minunată. Dacă aveți liste cu cărți de citit …cred că aceasta merită un loc de cinste pe lista voastră.

„Îi spun lui Dumnezeu: nu vreau de fapt mai mult timp, nu vreau decât să am timp destul. Destul cât să respir adânc, să văd cu adevărat, să râd îndelung; să-Ți dau Ție slava, să gust odihna adâncă, să cânt de bucurie; destul timp într-o zi cât să nu mă simt hăituită, presată, disperată să termin toate treburile – ieri. Într-o lume cu perechi de vite de încercat, ogoare de inspectat, probleme de rezolvat, în viteza secolului douăzecișiunu cu omniprezentul lui slogan ,,Trăiește clipa,,- lucru la care nimeni din cei angrenați de vârtej nu pare să se priceapă – cine își face într-adevăr timp pentru o viață în acre și sufletul și trupul trăiesc în armonie cu Dumnezeu? Cine își face timp să ia haina din cuier și să iasă sub cerul liber, în aer liber și în verde, minunându-se de ele în lumina lui acum – timp răsfrânt în prismă?

Vreau doar să am timp cât să nu las să treacă pe lângă mine singura viață pe care o am.

Pe pielea mea se sparge un balon de săpun: piele de lumină, de apă și de aer suspendate sferic. Cine are timp pentru așa ceva?

Eu, doar fiindcă fusesem atentă.

Fiindcă lista celor o mie de daruri mă face să fiu la pândă, cu ochii după încă una…și încă una…încă o clipă acre poartă ascunsă frumusețea, așa cum femeia își poartă frumusețea în pântec.”

(O mie de daruri – Ann Voskamp)