cu un film, cu o poveste…după care nu mai poți fi cum ai fost înainte de vedea, de a auzi…
cu ochii imposibil de oprit din a lăcrima am lăsat în inima loc acestei povești, cu nădejdea că mă va ajuta să fiu cu un gram mai dăruită oamenilor și lui Dumnezeu…
Fac loc în mine acestui om minunat și îmi devine model de viețuire. O vreme tânjeam să am ca modele oameni bogați, celebrii, oameni de carieră, oameni citiți.
De o vreme ..Dumnezeu mă răsfață cu povești de oameni încercați, bolnavi, chinuiți…dar biruitori, vindecați, plini de iertare și dragoste.
Azi…a turnat belșug de comori și cel mai mult dorința de a ierta pe cei ce mi-au făcut rău, pe cei ce fără știință au ucis puncul din pântecele meu cu câțiva ani în urmă, pe cei ce sunt creștini, dar înainte de a fi creștini sunt medici (în loc de a fi creștini înainte de orice).
Fotografia acestui părinte minunat trebuie s stea atârnată pe pereții casei mele, ca să-mi amintească de frumusețea iertării.
Vă invit să priviți un film impresionant, dătător de putere și nădejde.
http://www.tvrplus.ro/editie-7-cuvinte-323730
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns