E un verde crud fiecare zi, petecită cu flori albe și cusută cu fire de lumină. Mă scald în bucurie și când vreau să ies să-mi zvânt inima înflorită mă pomenesc tot în bucurie. S-ar părea că s-a lipit de viața mea cum se lipesc lipitorile de piele…
Viața mea arată așa? Viața mea…?
Înalț în strigăt întrebarea…către Cer: Viața mea?
Scotocind prin trecut mă găsesc sleită de puteri, cu boli nenumărate, cu frici nejustificate, cu dependențe de medicamente, de medici, cu inima tristă, cu oasele parcă uscate, fără entuziasm, cu deznădejde, cu teama zilei de mâine. Mă privesc mergând psihotic pe străzi în căutare de lucruri și azi îmi dau seama că de fapt Îl căutam pe Dumnezeu și îmi era dor de El. Nu știam că a trăi e altceva. Am crezut că viața e o trudă, o zbatere continuă, un stres neîntrerupt, o boala nesfârșită…și că doar din când în când ai dreptul la o mică vacanță din acest șir de dureri și frustrări, că doar câteodată ai dreptul la o pauză în care să respiri Cer.
Azi AM TIMP!
De-atâtea ori mi-am auzit inima spunând că nu are timp să întrebe pe cel de lângă ea cum mai e, nu are timp să îi pese, nu are timp să se bucure de timp. Azi e timp! Și strig să audă inima mea …care uneori e speriată că ceva ciudat se petrece cu ea pentru că are timp. Nu ești bolnavă dragă inimă, în sfârșit avem timp; tu de mine, eu de tine, noi de alții! Nu ni-l mai fură timpul acesta magazinele, aglomerația, stresul. E al nostru și îl putem folosi pentru a lărgi Împărăția Luminii, a vindecarii, a dragostei.
E aprilie la noi în sat. Inima mi-a înflorit…cum înfloresc cireșii.
De afară se aud râsete de copii. Soarele își frământă lumina de apus și mi-o aruncă pe fereastră ca pe o mângâiere. Eu îmi pun mâna pe inimă și respir clipa. Mintea mi-e limpede ca un râu de munte și trăiește clar realitatea. Am timp! După ani și ani am timp…
Și șoapta Tatălui se aude:
„Vegheați, fiți tari în credință, fiți oameni, întăriți-vă!
Tot ce faceți să fie făcut cu dragoste!”
………………………………………………………….
Ne-am pregătit de Înviere trecând prin Cină și Patimi…
Ne-am pregătit de Sărbătoare și am pregătit hrană pentru a ne putea odihni în cele 3 zile de Sărbătoare…
Ne-am copt pâinea în cuptor de lemne, în ograda prietenei mele…
Zilele de sărbătoare au fost țesute cu soare și liniște…și am fost înconjurați de oameni dragi.
Dealurile ne sunt loc de evadare.
Suntem liberi ca și păsările cerului și pe aripi ducem bucuria, spre culmile pe care le visăm.
Suntem datori să trăim frumos, să nu fie clipa o povară…să facem Rai din tot ce avem.
Creștem în iubire. Și tot în ea..înflorim.
Părinții mei dragi, cei ce mă duc neîncetat în rugăciuni, în gânduri, în inimă.
Bucurați-vă! iar zic : să ne bucurăm! de ce suntem, de ce avem, de ce devenim.
Oaspeți!
De dragul lor mi-s și mai dragi locurile acestea.
„Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.
Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire.
Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.
Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.” (Biblia)
Suntem aici și ne bucurăm că suntem.
Suntem aici și vă așteptăm să vedeți și să credeți că viața simplă e o mare bogăție!
Suntem aici și vă așteptăm să vedeți că suntem ca voi și voi ca noi..și oricine vrea să trăiască simplificându-și viața e la distanță de o decizie. 🙂Vă trimitem sănătate!
Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi și cu noi… 🙂
Sa fiti sanatosi si bucurosi si sa ne mai scrii, Andreea!
ApreciazăApreciază
Minunat!
ApreciazăApreciază