Postul Adormirii Maicii Domnului

Am o dragoste atat de mare pentru Biserica Ortodoxa si o pretuire rara. Acolo mi-am inceput drumul de credinta, acolo mi-au fost inceputurile umblarii cu Dumnezeu.

In satul nostru minunat exista un obicei minunat…e aici de cand eram copil si alergam pe ulitele satului. De atunci in acest post parintele nostru drag aduna credinciosii seara de seara ca sa inalte rugaciuni si sa-i cante Mamei lui Isus, sa-si aminteasca cu totii cu mic cu mare ce rol are o mama si cum o mama poate zidi sau darama casa ei.

Unii spun cu mandrie ca ei nu tin posturile ortodoxe…ca si cum ar fi un mare rau. Eu spun cu durere ca au fost ani in care nu le-am mai tinut…. In casa tatalui meu le tineam cu mic cu mare dupa ce tatal meu s-a intors la Dumnezeu. El ne obliga pe atunci si noi ne dumiream pe parcurs ce mare bine ne-am facut tinandu-le. Greu i-a fost cu trei fete tatalui meu. Femeile se conving atat de greu uneori ca trebuie sa asculte si sa se supuna sotului lor, asa imperfect cum e….asa cum se supune biserica lui Hristos. Nici femeia, nici barbatul nu sunt perfecti si unul cu altul se mantuiesc traind fiecare in ascultare de Dumnezeu.

O biserica alcatuita din femei nesupuse ajunge f usor sa nu se mai supuna nici ea lui Dumnezeu…si Dumnezeu o lasa in voia mintii ei pana se dumireste singura. 🙂

Impreuna cu Daniel am inceput sa tinem posturile ortodoxe mari: al Craciunului si al Pastelui, dar acum fiind in satul drag mi-am amintit de acest post minunat si ma bucur ca sunt aici si pot participa cu fratii mei ortodocsi la slujba de seara timp de doua saptamani.

Pe cand eram mica biserica era tare plina, cu mic cu mare lasam toate cele de prin ograda si de prin gradini si case si mergeam. Biserica era plina de femei. Cred ca acest post e esential pt noi femeile….sa ne aminteasca ca nu avem misiune mai mare ca aceea de a fi mame, ca in pantece sfinte creste sfintenia si ca avem un mare rol in mantuirea pruncilor nostri.

Nu stiu cate mame vor sta in acest post pe bancile bisericii…poate mai multe decat in anii trecuti in care parintele venea ca durerea ca cei din sat l-au uitat pe Dumnezeu. Poate moartea lui Nicu, un tanar de 37 de ani, care a lasat in urma o vaduva cu doi copii ne-a mai trezit pe unele din amortire…

Pe mine stiu sigur ca m-a trezit si ca mi-am gasit tare murdar sufletul cand l-am cercetat….murdar de judecata si ura, ne neiertare, de nesupunere, de neascultare, de planuri fara Dumnezeu….

Daca am o dorinta pentru voi fetele care imi cititi blogul acea dorinta e sa fiti Mame…

ca prin nastere de prunci se sfinteste femeia…

nu va fie frica…sa fiti MAME….:)

Va las cantarea mea preferata dedica Feccioarei Maria. E cantata in Adunarea Oastei Domnului de la Cluj (loc de zidire pt noi) de doua fete minunate care cred ca vor fi niste mame minunate….a fi mama se invata de mica.

Sa nu va fie frica sa o ascultati…:) Mie mai frica mi-e sa ascult muzica rock, muzica inchinata acestui aici si acum, muzica inchinata averilor si altor idoli….Muzica poarta energii: fie desprinse din lumina, fie din intuneric….:) Cautati muzica ce se naste din lumina! Cautati lumina, sensul, vesnicia, bucuria….