Soare legănat de vânt, tu îmi mângâi fața în cuibul nostru…
Sunt din nou în palma satului și e toamnă.
După ce am călătorit prin lume și am strâns comori în cămări de suflet mă odihnesc de drum în aceeași casă veche de piatră…prin care s-au furișat șoareci.
Am luat praful de pe cărți și vreau să-mi împrospătez așternutul gândurilor. Am minuni de împărțit … Voi știți că minunile cresc…dacă le împarți…
Voi știți că minunile se înmulțesc…când le împarți.
Le voi trâmbița…le voi scrie…le voi da mai departe…
Pe rând..una câte una.
De la mare până-n gând de soare…
E timp…un timp care are răbdare.
,,Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost
Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adăpi din șivoiul desfătărilor Tale.
Căci la Tine este izvorul vieții, prin lumina Ta vedem lumina…,, (Psalmi)
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns