Rezumat al verii… în satul nostru cresc minuni

Îngerii se țin de mână și-mi înconjoară inima, ființa, familia, casa…

Vom căuta neprihănirea …

,,Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne,

și-l înconjori cu bunăvoința Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.,,

Lumini legate strâns…ele ne înconjoară și ne păzesc. Noi nu păzim nimic în afară de izvorul din care ne ies gândurile rele, faptele necuviincioase, amărăciunea…păzim izvorul lăuntric ca să nu dea pe dinafară putreziciunea ci viața, nădejdea, bucuria…

Suntem ai LUI…. Ce bine că suntem ai Celui ce a creat Universul si ce bine că din palma Lui nu ne alungă nimeni. De acolo plecăm cănd vrem noi și acolo locuim cănd alegem noi. În palma Lui ne construim visele, casele, viitorul ..pentru că tot ce construiești în palma Lui trece granița Veșniciei…

Am călătorit mult în această vară. Drumuri lungi, locuri multe, oameni diferiti și speciali…Și la sfărșittul călătoriilor programate pe această vară mi s-a făcut un dor larg …de cuib.

Îmi picurau în gând trăiri de pe ulițele satului nostru, mirosuri, animale, copii, ușa casei pe care stă agățată o cruce și un verset:

,,Cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.,,

În călătorii am avut ocazia să dormim în camere luxoase, să mâncăm mâncăruri alese, să vedem bogăție multă, să privim haine scumpe. Vă spun că nu aș lăsa simplitatea pentru nici una dintre ele. Sunt atât de goale bogățiile, atât de sărace și neputincioase.

Pare absurd…dar simplitatea e pentru mine cea mai scumpă bogăție și mă rog să mi-o lase Dumnezeu mereu, să nu mă lase să mă agăț de bogății, să nu mă lase să mă încred în ele chiar de mi le va da….și să privesc la ele ca la niște daruri ce trebuie puse în slujba Lui, a lărgirii Împărăției de Lumină, de Frumusețe, de Bucurie.
Doar cele ce le dăm altora le strângem: clipe, trăiri, bogății.

Legile luminii ..nepătrunse de mintea omului …Ele aduc liniștea, vindecarea, puterea, pacea, răbdarea. În lumină e timp din belșug și e mereu loc de iubire.

Dragii mei, ploile de sunt date să ne bucurăm în ele…

Voi știți că bucuria vindecă? Stiți că în cartea Sfăntă stă scris că: ,,O inimă veselă este un bun leac.,,?

Să ne bucurăm dragilor și de nu mai știm cum se face asta să învățăm de la copii. Voi știți că dacă nu ne facem asemenea lor nu putem moșteni Cerul…

Să nu ne temem de vești rele! Ne ancorăm în cuvintele lui Dumnezeu și în promisiunile Lui. Acolo suntem mereu în siguranță și de mână cu El ajungem repede pe stâncă oricăt de adâncă ar fi fost valea.

Și să nu uităm să privim la păsările cerului și la florile cămpului și să învățăm de la ele…

Să nu uităm că frumusețea este leac…

Să nu uităm să punem semințe.

Peste tot..semințe pretutindeni!

Semințe de nădejde, de curaj, de bucurie, de îngeri, de lumină, de Cer.

Mi-a fost dat să văd o minune. V-o spun și vouă….

Se făcea că era o zi tristă și eu eram în camera de la oraș (o cameră în care am locuit cățiva ani) și deodată văd ceva. Sub fereastra pe care priveam parcul plin de copii desenasem cu Rafael un copac, un simbol al vietii. Sub copac se vedea ceva verde, un verde crud. Mă duc spre acel loc și văd un fir de zmeură crescut in cameră…Un fir care a trecut prin zidurile groase ale camerei si a infrunzit sub copacul desenat de noi.

Ce putere a avut acea sămânță! Să biruie pereți groși și să se înalțe spre lumină, nimic nu i-a stat în cale. Nici zidul, nici anii, nici durerea.

Cineva, candva…a pus o sămânță de zmeură. Poate cu mulți ani în urmă…

Ea a crescut…

Să puneți semințe! Dumnezeu le crește…

(vă voi arăta și vouă într-o zi minunea și felul în care a crescut…ca să prindeți curaj și să fîți motivați. :)…)

La Cruce să așezați poveri!

la poala ei, acolo unde Mama Mântuitorului a șezut și a plâns. Ea înțelege durerile, poverile și la Fiul ei le duce…

De la copii să învățați….

Și animalele să le iubiți…

(Păr, câinele nostru drag a fost ucis de doi câini mici și plini de ură. I-am văzut de la depărtare sfârșitul și am văzut bălțile de sânge. A fost un câine rar. Noi vrem să credem că vom avea și animalele în CER…)

Ura ne înconjoară și răutatea ar vrea să ne încolțeasca și pe noi. Să nu vă temeți de ele ci mereu să știtți că îngerii tăbărăsc în jurul celor ce se tem de Dumnezeu și-i scapă de primejdie.