E toamnă la noi în sat… în inimi se aud bătăi de vânt

Ploaia își așterne sunetul peste satul nostru. Este o pasăre care așteaptă mereu sunetul ploii și apoi începe să cânte de-mi scutură toate celulele.

Eu, din odaia luminată, mirosind a mentă și tămâie, mă încalț cu bucuria și ies cu gândul în ploaia rece…să mă răcorească, să mă spele de păcatele multe, de nemulțumire, de îndoială, de teamă.

Ascultăm…

și în liniște citim…:)

…………………………………….

Am auzit de un copil care își spală șosetele la streașină…când cade ploaia.

Toate cele rele să se spele și numai cele bune să se-adune. Numai cele bune…

….

În casă pătrunde lumina tomnatică, pe cele trei ferestre scobite în pereții de piatră. Pânzele de paianjen leagănă razele gălbui în timp ce pisica doarme.

Pe afară e încă verde crud.

Copiii sunt mereu ascunși în jocuri proaspete și bucuria lor nesfărșită se stoarce ca mustul și pătrunde în cana sufletului meu. Încep să țopăi. Am bucuria! Bucuria lor e acum prin mine și deodată toate cele mă înconjoară devin frumoase, pline, valoroase. Cum am trăit atâția ani fără să văd? Să văd că toate cele ce-mi sunt în cale sunt MINUNI.

Roadele pământului și roadele pomilor, belșug de sănătate mi-au fost străine…În timp ce eu străbăteam ulițele de beton ale orașului, agățându-mi ochii de blocuri înalte și magazine, …la sat …la sat era și atunci frumusețea, viața, bucuria.

Eu nu știam de ele în anii rătăcirii prin gri, prin zgomot de mașini și lumini fără de odihnă. Ele erau și atunci și poate mă visau…

mă visau….

cum mă bucur, cum trăiesc…cum mă bucur, cum cred, cum tresar, cum îmi așez visele pe Raftul lui Dumnezeu….și cum Acolo toate mi se împlinesc.

Florile cu toate culorile…

ca ele mi-e viața…

Ca și lăzile de toamnă..pline…

Așa mi-e viața.

Și așez semințe. Mereu mă gândesc la semințe.

Vă spun un secret: și toamna se pun semințe. 🙂

…..

Și vă mai spun un secret.

Mă înconjor de copii și prietenia lor e ca o tolbă cu bucurii pentru inima mea.

Și stau de vorbă cu cei ce au trecut prin viață….

Sorb obiceiurile lor.

La noi în sat miroase a silvoiță.

Îți lingi degetele de toate bunătățile toamnei și ai vrea să o ții în loc.

Să nu mai plece…

„Am auzit de la bătrâni încercați în făptuire că gândurile rele se nasc în suflet din frumusețea hainelor, din săturarea stomacului și din întâlniri vătămătoare.”(Filocalia)

….”Copii, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. Și întru aceasta cunoaștem că suntem din adevăr.” (1Ioan3:18-19)