Din suflet azi, un cuib de Soare voi clădi!
Lumina e lină azi, de la primele ore ale dimineții. Ea pe toți, pe toți ne strigă să trăim. Chema păsările să se joace-nzbor și-i îndeamnă pe cocoși să cânte tare.
Pe noi ne strigă să ieșim sub cer,
să ne-mbătăm cu frumusețe,
să ne umplem buzunarele cu senin.
Umbrele mărturisesc despre soare…noi despre ce mărturisim?
Pe unde trecem ce rămâne? Și-n glas ce flori ne cresc? cu spini înalți sau cu tulpinile fine și pline de parfum?
Când întâlnim un om pe drum ce-i spunem? Și cu ce-l împodobim?
Cu mult noroi sau cu scântei din Dumnezeu?
Și-n ochii lui ce se așterne când se-ntâlnesc cu ochii mei?
Să facem azi un cuib pentru Lumină-n noi.
Și-apoi să devenim asemeni ei,
Ca cei ce văd să poată-apoi mărturisi
Că noi suntem lumina lumii!
”Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumina în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.” (Biblia)
”…CĂCI CE SCOATE TOTUL LA IVEALĂ ESTE LUMINA.”
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns