Călătorie (partea 1)

Azi plouă.

Plouă lung și norii par a nu avea capăt, dar noi știm că au.

Pentru că „nu norul este veșnic/ci soarele-i acel Ce-nvinge si ramane stapan in urma el.”

Și cu acest gând adânc ne începem zilele și tot cu el ar fi bine să le sfârșim..

Dacă n-ar fi norii aceștia gri deasupra satului nu v-aș scrie pentru că sunt multe de făcut pe afară. Cei ce locuiesc la sat știu. Și aceasta poveste e despre un sat, ce se află în noi și unde liniștea inundă când Soarele cântă.

Călătoria ce va curge pe sub ochii voștri a fost atât de bogată în lucruri care nu pier, încât nu pot să o păstrez doar pentru noi, nu pot să o las să fie doar material de umplere al unui hard de plastic. Lucrurilor frumoase trebuie sa le căutăm ca destinație: inimile.

E cu noi, dar nu e despre noi.

Și vă invit să ascultați în timp ce călătoriți cu noi.

 

Nu mi-am uitat gândul primit de la un om sfânt:

…că vreau să schimb lumea schimbând un SINGUR om, pe mine însumi….

și acest gând am început să îl pun în bagajele mele când plec în călătorii și dacă se întâmplă să îl uit îmi pare că am călătorit degeaba pentru că focusul s-a mutat de pe esențial pe neesențial, de pe cele ce nu se văd spre cele care se văd și care toate cu trosnet vor arde.

Călătoria aceasta a început de fapt anul trecut, când Radu și Daiana ne-au invitat să fotografiem nunta lor, la Linz în Austria. Unele călătorii încep într-o dimensiune nevăzută, de la inimă spre inimă..

Și nici o călătorie, și nici un om nu vin fără un rost în viața noastră.

Pentru că toate atent dirijate și responsabil asumate au de făcut în noi o lucrare.

Pe care doar cu răbdare în așteptare o vei înțelege.

Și călătoriile ar fi goale dacă n-ar avea în ele oameni care să deschidă viața lor și să te primească. Și tu dintr-un obosit călător să devii oaspete ce-și înoiește toate puterile și devine mai bogat, mult mai bogat, cu fiecare chip de om ce l-a primit.

Nu devenim mai bogați când agonisim lucruri

Ci când în noi facem loc la chipuri.

Și călătoriile ar fi grele și triste dacă n-ai găsi Lumina și Dragostea în ele.

Ai veni stors și uscat,

cu sufletul deshidratat.

Dar când pe acestea le găsești

tu îndată înflorești.

…tu îndată înflorești…

V-am mai spus în alte povești că pruncul nostru viseză îndelung la ziua în care va aduce lei, elefanți, girafe și animale de pe toate continentele lumii ca să umple cu ele un sat ce stă tăcut la poala unui deal de piatră. Satul acesta nu a văzut niciodată lei și nici urși și n-a văzut nici zebre, nici tigrii și s-ar putea să se sperie puțin, dar eu am nădejdea că se va liniști așa cum m-am liniștit și eu după ce am aflat că băiatul cu păr bălai va veni călare pe un elefant aducând și alți elefanți în urmă direct pe terenul nostru….

Pentru o clipă tare m-am mai speriat. Dar apoi m-am vindecat de teamă pentru că m-am scăldat în bucuria acestui copil care poate visa atât de ușor și nu am îndrăznit să-i sufoc visele cu gândurile mele realiste care omoară puterea credinței lui.

Și mă lupt cu mine să nu fac din el copil realist, obligându-l să devina ca oamenii mari care cred doar în ce văd, să-l las să devină copil, să se facă tot mai copil și să vadă cu ochi si fără de ochi că a lui credință poate muta munții.

Ca o mică paranteză vă spun din cele ale sfinților pe care eu le cred tot mai mult și tot mai tare:

„Cațiva frați din pustie au mers la Avva Serapion și l-au întrebat:

Avva, ce înseamna: „De veți avea credința cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia mută-te de aici dincolo, și se va muta?” (Matei 17,20).

Și Avva le-a spus: „Nu intelegeți? Ei bine, cuvintele: “De veți avea credință cât un grăunte de muștar și veți zice muntelui acestuia “mută-te de aici dincolo…!”

și s-a oprit Ava, pentru că un zgomot asurzitor s-a pornit de deasupra.

Și a strigat Avva: „Stai, munte, nu am poruncit să te muți, ci căutam doar sa explic fraților mei ce înseamnă să ai credință”. ”

Și dacă el la asta viseză l-am dus să vadă animale…multe (așa cum îi place lui).

Și n-am știut cât de mult se va lucra la inima mea

când va vedea.

Acolo, înconjurată de atâtea animale, atâtea frunze, atâta viață am început să cânt:

”Toate le-ai creat, pe toate Mâna Ta le ține,

Toate-mi spun că Tu ești Creator…”

și de data acesta fiecare celulă a mea cânta în vocea mea.

„Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!”

Şi a fost aşa.

Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.” (Biblia)

Mi-L imaginam pe Bunul Dumnezeu cum în Atelierul Lui cu gândul la om, cu gândul la mine, a colorat penele păunului și a dăruit putere glasului de leu, a modelat pești după pești și animale după animale…

Pe unele le-a făcut firave, pe altele impunătoare, pe altele pentru apă, pe altele pentru zbor, pe altele să mișune pământul.

”Apoi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.

A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: „Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!”

(Biblia)

„Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa.

A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.”

„Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”

Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său;

după chipul lui Dumnezeu l-a făcut;

a făcut bărbat şi femeie.”

Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”

„Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte.” (Biblia)

Iar eu pot să spun din toată inima mea:

că toate sunt foarte bune.

Și că nimic din ce a spus și spune Dumnezeu nu rămâne neîmplinit.

Iar de nu mă credeți cercetați și în Cuvântul Lui vă scufundați!

Iar noi mai departe am călătorit.

VA URMA…

„Unii se bizuiesc pe carăle lor, alții pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie și cad; dar noi ne ridicăm și rămânem în picioare.”

(Psalmi)

Hai! cîntați și voi așa cum am cântat și noi:

„Toate le-ai creat…”